Monthly Archives: February 2010

Femei nebune

Standard

Postul acesta este unul cu dedicatie. Se adreseaza femeilor care din dragoste fac lucruri bizare sau mai bine zis, care isi apara” iubirea prin metode absurde. Este vorba despre acele femei care indragostite iremediabil de masculul din dotare, incearca sa il izoleze de restul lumii si mai ales, de potentialele pericole feminine din trecut, cu care el a pastrat o relatie strict amicala.

Si cum fac asta? Pai foarte simplu: se ia una bucata telefon al iubitului si se sterge din memorie numarul “fantomei trecutului”.  Apoi se trece la etapa a doua: messul, ca doar deh, e un mijloc important de comunicare al zilelor noastre. Care va sa zica, dupa ce intr-un fel sau altul domnisoara in cauza face rost de parola “de la messul lui iubi”, isi baga nasul in lista sa de prieteni, sterge id-ul “rivalei” de care se teme atat de mult si, ca sa fie sigura ca cei doi nu mai pot vorbi, il adauga in lista de ignore. Bravos fatuca! Halal sa-ti fie!

Stau si ma intreb cam cat de disperata trebuie sa fie o persoana astfel incat sa recurga la asemenea masuri si cam cat de saraca cu duhul incat  sa creada ca in acest fel va reusi sa puna capat relatiei de prietenie dintre cei doi. Ok, am inteles, fata actioneaza astfel deoarece este indragostita pana peste urechi, vrea ca relatia dintre ei sa mearga si se simte amenintata de exa.  Iar asta tot din cauza lui. Pentru ca a facut greseala sa povesteasca prea multe despre ea si pentru ca a dat dovada de prea multa sinceritate si i-a recunoscut cat de mult a iubit-o. Chiar daca acum nu mai sunt impreuna. Chiar daca acum, nu-i mai leaga decat o simpla relatie de prietenie.

Insa simplul fapt ca el i-a marturisit toate aceste lucruri, nu ar trebui sa-i ofere o oarecare siguranta? Nu e clar ca daca intre cei doi ar mai fi fost ceva sau el ar mai fi tinut la ea, nu i-ar fi spus nimic? Si pana la urma atunci cand iubesti, nu se presupune ca ai incredere in cel de langa tine? Cum sa pui bazele unei relatii, daca te temi la nesfarsit de o figura din trecutul iubitului tau? Cum sa construiti ceva impreuna, cand tu te raportezi mereu la ea, la ei si la relatia pe care au avut-o?

Si admitand faptul ca iubitul tau mai simte ceva pentru fosta aceea pe care tu, nu vrei s-o vezi nici in poze, cum poti sa crezi ca il vei face s-o uite stergandu-i id-ul de mess sau numarul de telefon  pe care oricum, mai mult ca sigur, il stie pe de rost :D? Nu ti-e clar ca daca el vrea sa mai stea de vorba cu ea o va face oricum? Asta cu atat mai mult cu cat stii ca cei doi sunt prieteni de ani de zile si n-o sa renunte la tot, numai pentru ca tu esti atat de inversunata, incat nu poti intelege ca ei sunt intr-adevar doar amici.

Stergi un contact dintr-o agenda de telefon, un nume dintr-o lista de prieteni, dar cu amintirile ce faci? Pe alea cum le stergi? Si atunci, daca tot simti ca trebuie sa lupti cu fantomele trecutului de ce sa n-o faci altfel? De ce sa nu-i dai Cezarului ce-i al Cezarului? De ce sa nu respecti locul pe care fosta l-a ocupat in mintea si sufletul lui si sa incerci sa-ti croiesti propriul drum spre inima lui. Insa nu prin masuri absurde, ci prin propriile forte, oferindu-i momente aparte, diferite de ceea ce stii ca a avut cu ea. Facandu-l sa te iubeasca pentru amintirile si clipele pe care TU i  le-ai oferit, pentru ceea ce reprezinti TU in ochii lui si pentru ceea ce TU il faci sa simta. Oare nu ai avea mai multe sanse de reusita asa? Eu sunt convinsa ca da

Advertisements

I love you so much, it hurts

Standard

Ceea ce veti citi mai departe este de fapt o leapsa preluata de aici. Nu o transmit nimanui. Insa cine vrea, este liber sa o preia :).

Despre dragoste s-a scris si s-a cantat dintotdeauna. Se spune ca iubirea e cel mai frumos sentiment, ca iti da aripi si te umple de optimism. Insa ce se intampla cand iubirea  face casa cu suferinta? ”I love you so much, it hurts”– expresia asta am auzit-o zilele trecute, intr-un film….

Stand drept si judecand stramb, nu am putut sa nu ma intreb daca in asemenea cazuri se mai poate vorbi de iubire…Se spune ca nimic nu este mai dulce si mai inaltator decat iubirea. Insa ce poate fi inaltator si mai ales dulce in suferinta? Cum poti sa iubesti pe cineva care iti provoaca mai multa durere decat placere? Si mai ales, cum poti asocia iubirea cu suferinta?

Iubirile neimpartasite, care te fac sa suferi, nu sunt iubiri, ci doar incapatanari. O inlantuire de gesturi, actiuni si sentimente care merg mana-n mana cu sadismul si care in final, nu aduc nimic bun…De exemplu, iti place de el, sunteti impreuna (sau nu), tu vrei sa fii cu el, el insa….nu prea… Si atunci iti pui ambitia sa-l cuceresti. Incerci printr-o metoda, incerci prin alta, dai gresi, dar perseverzi. Cazi si te ridici, strangi din dinti, conviinsa fiind ca intr-o zi va fi al tau. El insa, se tine tare, iti da de inteles ca ceea ce simte nu se va schimba, iar in final dispare…constient ca aceasta este singura modalitate de a iesi din viata ta.

Iar tu, suferi, plangi si in cele din urma iti dai seama ca cea mai stranie forma de a indeparta pe cineva este de a sta langa el, si a sti ca nu-l vei putea avea niciodata. Abia acum constientizezi ca totul a fost in zadar, ca nu ai facut altceva decat sa-l alungi din viata ta si ca intr-adevar, il iubesti atat de mult, incat te doare. Si cum sa nu te doara cand se spune ca dragostea este o fiinta salbatica. Cand incercam sa o tinem in frau, ne distruge. Cand incercam sa o inchidem, ne inrobeste. Cand incercam sa o intelegem, ne tulbura.

Si cum sa nu ne tulbure atata timp cat depindem de ea in orice imprejurare: in relatiile cu prietenii, in cele de cuplu, in sanul familiei, la serviciu sau la scoala. Si cum sa o intelegem, atata timp cat o percepem diferit? Este mai simplu sa o traim, sa o simtim si sa ne lasam purtati pe aripile ei, decat sa o definim sau sa vorbim despre ea.

Suntem insa obligati sa-i facem fata cum stim mai bine sau cum credem de cuviinta, chiar si cu riscul de a nu obtine intotdeauna rezultatele dorite.

Cum  “cantam” insa iubirea? Raspunsul se afla inlauntrul fiecaruia…caci nu uitati, inima are taine pe care nici o ratiune nu le poate patrunde. 🙂

Pentru suflet si urechi…

Standard

De piesa asta am dat intamplator, cautand altceva. Vi-o recomand cu drag.

Versurile mi-au placut, iar vocea Elenei m-a lasat fara cuvinte.

Cred ca imi place mai mult varianta asta, decat cea de la ABBA  😀

Iata si versurile:

As putea sa mint, sa spun c-ai fost doar tu
Stiu ca am gresit, iarta-ma sau nu
Incerc sa te privesc dar nu mai pot nicicum
As vrea sa ma urasti, sa iti gasesti alt drum.

E greu sa ma intelegi,
E drepul tau s-alegi
Stiu ca am gresit
Stiu ca te-am ranit.

A fost greseala mea si tot ce imi doresc
E sa pot vedea greselile lumesti
Si daca as putea s-o iau de la inceput
Nu voi repeta nimic din ce-am facut.

E greu sa ma intelegi,
E drepul tau s-alegi
Stiu ca am gresit
Stiu ca te-am ranit
De vrei sa ma arunci
Nu merita sa plangi
Nu vei putea uita
Chiar daca vei ierta.

Inchid scrisoarea mea cu sufletul impacat
Ca ies din viata ta iertata de pacat
Vei fi mereu prezent in amintea mea
Un suflet inocent, eu si greseala mea
.

As putea sa mint, sa spun c-ai fost doar tu
Stiu ca am gresit, iarta-ma sau nu.

She’s got a big ego

Standard

“I got a big ego, such a huge ego.  I walk like this ’cause I can back it up. Ego so big, you must admit, I got every reason to feel like I’m that bitch”.

Asa suna cateva dintre versurile unuia dintre cele mai recente clipuri semnate Beyonce – “Ego”. Ei bine, pot spune ca are toate motivele sa afirme acest lucru.

Lasand la o parte succesul inregistrat cu trupa Destiny’s Child si hiturile dupa hituri scoase in ultima perioada, artista are acum un nou motiv de fala. Cantareata a facut ravagii aseara, la decernarea Premiilor Grammy.

Nominalizata la zece categorii, Beyonce a plecat acasa cu sase premii. Intre acestea se numara cel pentru piesa anului, cu melodia “Single Ladies (Put a ring on it)” , cel pentru cea mai buna performanta feminina, obtinut pentru piesa “Halo” si cel pentru cea mai buna interpretare traditionala R&B. Aceasta distinctie i-a fost acordata pentru melodia “At Last” , pe care a interpretat-o la ceremonia de investire in functie a presedintelui american, Barack Obama.

Presa straina scria astazi despre Beyonce ca a facut istorie la premiile Grammy, fiind cea mai premiata artista, intr-o singura seara, din cei 52 de ani de existenta a evenimentului. Cantareata a fost urmata indeaproape de mai tanara sa colega Taylor Swift, considerata revelatia muzicii country din Statele Unite.  Nici sotul lui Beyonce,  Jay-Z nu s-a lasat mai prejos, plecand acasa cu trei trofee.

Marturisesc ca m-am bucurat enorm de succesul lui Beyonce si am trecut cu greu peste mistourile mai varstnicilor mei colegi de breasla, care toata ziua au facut glume pe seama acestui subiect : “Fi-v-ar Beyonce-ul si Jay-Z-ul de ras, ca m-ati innebunit”, “Ce canta mah Beyonce asta? Ca nu mi-a ramas nimic in minte de la ea”; “Gata? Ati terminat cu zdranganelile sau o tineti langa toata ziua?”- cam asta mi-a fost dat sa aud pe parcursul intregii zile.

Din punctul meu de vedere Beyonce chiar merita toate aceste premii. De la “Irreplaceble” si pana la mult difuzatul “Single Ladies”, nu cred ca a fost piesa scoasa de artista care sa nu-mi placa. Intre acestea tin sa mentionez “If I were a boy”, “Check on it” ; “Upgrade U” sau “Halo”. Aceasta din urma barem, o ascult si acum cu drag.

Nu sunt fana inraita, insa multe din  versurile compuse de ea  mi-au mers direct la suflet. Ca sa nu mai zic de clipurile ca cele de la “Halo”, “If I were a boy” ;“Single ladies” sau “Beautiful liar”. Stim cu totii cat succes au avut si cat  de bine au fost regizate. Unde mai pun ca Beyonce arata super bine, danseaza de rupe, are o voce  cu care da clasa multor fatze care se cred cantarete, iar perfomantele ei live sunt extraordinare– parerea mea!

Asadar, bravo Beyonce si la mai mare :D.