Te iubesc…platonic

Standard

Desi la orgini (adica in filosofie) expresia “iubire platonica” inseamna, o dragoste pura, spiritualizata, cu caracter pur teoretic, in ziua de astazi, termenul a ajuns sa fie folosit cu un alt inteles.

Astazi, expresia se utilizeaza atunci cand se vorbeste despre o relatie stransa intre doua persoane, care tin una la cealalta, dar intre care practic, nu se intampla nimic.

Cu siguranta multi dintre voi v-ati surprins cel putin o data in viata spunand “il iubesc pe marinica, insa nu e nimic intre noi”. Fie ca a fost vorba de profesorul din generala, de  prietenul cel mai bun sau de colegul hot de la facultate, fiecare dintre noi a afirmat sus si tare ca este vorba doar despre o iubire pur platonica.

Insa oare chiar exista iubire platonica?

Tu, cea care esti prietena de atata timp cu El, poti afirma cu mana pe inima ca nu te-ai gandit niciodata cum ar fi sa fie si altceva intre voi? Cum v-ati intelege? Unde s-ar ajunge? Poti spune, fara sa ai mustrari de constiinta, ca nu ai sperat niciodata ca poate intr-o zi, o sa aveti amandoi o revelatie si o sa duceti relatia la alt nivel? Poti tu sa sustii fara sa minti, ca intr-un moment sau altul al relatiei voastre nu ti-ai dorit sa-l saruti sau sa fiti impreuna, dar te-ai abtinut pentru ca aveai senzatia ca totusi, el nu te vede altfel decat ca pe o simpla amica sau prietena buna?

Tu cel, care ai grija de ea si te inmoi de fiecare data cand te ia brate sau te pupa pe obraz, poti tu sa sustii, pana la Dumnezeu si inapoi, ca tii la ea doar ca la o prietena?

Tu cel, care te sui in toiul noptii in masina si te duci sa-ti consolezi amica pe care un  idiot a facut-o din nou sa sufere,  poti tu sa spui ca n-ai sperat niciodata ca poate intr-o zi, ea isi va da seama ca nimeni nu este emai bun pentru ea decat tine? Poti sustine ca nu te-ai gandit niciodata ca daca ai fi in locul lui “x” sau “y”, nu ai rani-o si i-ai oferi toata dragostea de care are nevoie?

Voi, cei care ati fost impreuna cateva luni sau ani si dupa aceea ati ramas prieteni buni, puteti afirma, fara sa va mintiti singuri, ca intre voi chiar nu mai este nimic? Ca macar unul dintre voi nu il mai iubeste pe celalalt si de aceea vrea sa il pastreze in viata lui? Ca acesta este de fapt, adevaratul motiv pentru care il suna saptamanal sau il scoate in oras la un pahar de vorba?

Desi mult timp si eu am militat pentru asta, mi-e greu sa cred ca intre un baiat si o fata poate exista o relatie de prietenie, dezinteresata, de la inceput pana la sfarsit. Cu siguranta intr-un moment sau altul lucrurile au stat altfel. Fie  ei i-a placut de el, dar el nu a simtit la fel;  fie  relatia a pornit ca simpla amicitie, dar peste un timp, sentimentele unuia dintre ei s-au aprofundat, iar acela a inceput sa isi doreasca altceva. Ca relatia nu a ajuns la alt nivel, e partea a doua, insa dorinta a existat.

Oare de fapt si de drept “iubirea platonica” nu este folosita ca portita de scapare? Oare nu ne este mai usor sa spunem despre o persoana ca o iubim platonic de teama sa nu suferim ? De teama ca daca lucrurile nu vor merge, il vom pierde definitiv pe cel care ne este drag? Oare nu este acest sentiment o scuza pentru a tine pe cineva departe de noi?

“ Iubirea paltonica” nu poate fi de fapt, un masochism placut? Esti constienta ca ti-e drag de el si ca, daca ai avea ocazia, ai da cu el de toti peretii, dar ti-e frica. Simti ca nici tu nu ii esti indiferenta, dar stai pe loc. Ai vrea sa incerci ceva, dar preferi sa lasi lucruri asa cum sunt. Stii ca intre voi este atractie, apropiatii va spun ca le-ar placea sa fiti impreuna, ca va potriviti, iar voi va faceti ca ploua.

Timpul trece, sentimentele se intensifica, gandurile o iau razna si totul ia o alta intorsatura- acest  “masochism placut”, care daca s-ar consuma, cu siguranta s-ar lasa cu scantei. Cu toate acestea, tu te incapatanezi sa lasi lucrurile asa cum sunt si sa sustii sus si tare ca sentimentele care va leaga sunt pur platonice.

O minciuna sfruntata de care te agati pentru ca asa este mai bine, pentru ca asa ai certitudinea ca intre voi nu poate interveni nimic rau, ca el o sa fie mereu langa tine, chiar daca poate, nu in felul in care tu ti-ai dori. Insa e acolo si asta este tot ceea ce conteaza.

Si totusi, oare nu este mai bine sa nu ne mai mintim singuri si sa facem ceva? Sa nu ne mai ascundem in spatele “iubirii platonice”, sa constientizam ceea ce ni se intampla, ceea ce simtim cu adevarat si apoi sa luam masuri?  Sa dam dovada de curaj si sa ne asumam ceea ce va urma- placut sau neplacut, inaltator sau dureros?

Oare inainte de toate, nu este mai bine sa fim sinceri macar cu noi insine, daca nu cu ceilalti?

Advertisements

11 responses »

  1. Deci NU… clar NU… NU poate afirma niciunul dintre ei, oricat de buni prieteni ar fi si indiferent de cati ani de prietenie ii leaga, ca nu s-au gandit, macar o singura data, cum ar fi de`ar fi?… sa nu vina o ea sa imi spuna ca nu s-a gandit: “oare cum ar fi la pat?” sau “saruta bine?”… sau el… “mama ce fund misto are… oare imi da una peste ochi daca il ating?” sau “e chiar buna… sunt chiar asa de prost incat sa nu imi incerc norocul macar o singura data?”… ori “multi ar vrea sa fie in locul meu, dar eu sunt… the best friend”.
    Hai sa fim seriosi… eu nu cred ca exista asa ceva :D… exista in schimb altceva… cum ziceai si tu este teama de a nu-l pierde pe celalalt… si atunci iti spui… “de ce sa stric o prietenie pt o bucata de p… (fiecare cu ce n`are)… si sa risc sa nu ne mai vedem… cand pot sa o/il tin langa mine si salivez in tacere si sa ma dau la altcineva… adica aplic intotdeauna the back-up plan.”
    Dar normal… corazonul… ce zice… normal ca urla din rasputeri… si ar incerca sa iti dea si niste pumni in cap sa iti spuna… ca daca ai incerca s-ar putea sa iasa ceva mult prea misto care sa dureze si sa nu strice prietenia… ca pana la urma orice relatie tre` sa se bazeze pe prietenie si respect… deci cine e in avantaj?… cine cine? ca nu aud bine?! aha… cei de care vorbeam mai sus…
    Asadar si prin urmare…e mai bine sa se recunoasca chestiile astea… si sa se vada si ei unul cu celalalt… si poate isi dau seama si ei de ce zice lumea ce zice…
    Cari… sper ca ti-am luminat putin dilema… desi am intrat eu in ceata… dar ce importanta are :)))

  2. lasa Cari ca trece altora prin minte… si da idei… deci tot e bine 😀 asa ca sa te gandesti si la varianta asta =))

  3. DA AM TRAIT E ADEVARAT NE PITIM DUPA DEGET CA ASA E MAI BINE DAR TOTUSI CRED CA LA UN MOMENT DAT VOR IESI SCANTEI ,E BELEA CA-I INSURAT TIMPUL ACUMULEAZA DIN CE IN CE MAI MULT INTERES IN GANDURILE MELE.VISE AM SI PLECAT DEPARTE SA UIT DAR NU E ASA E MASOCHISM DAR TOTUSI PENTRU BINELE LUI MAI BINE DEPARTE DESI STIU CA SI ELSIMTE LA FEL

  4. Am avut si eu un coleg care ma considera ” ca pe o sora ” si asta era ok . Doar ca atunci cand eram mai mica am plecat la o alta scoala ,de cartier,in cartierul in care traesc eu .Atunci am devenit constienta de sentimentele mele pentru baiatul asta .. Si baiatul ma ruga sa ma intorc la acea scoala .Anul trecut,fiindca scoala de cartier s-a desfintat m-am intors .Mare greseala ! Se invata dupa -amiaza si eu psihic eram terminata. Aveam si niste colegi cam nerozi si Mircea le cam lua partea . Ma intelegeam cu unele fete insa era asa o ignoranta ,eu trebuia sa tac si sa inghit .Acum ,anul asta am plecat la alta scoala . Aici am cunoscut un alt baiat si cand Mircea a aflat de el a cam ras de el ,ca s-au intalnit la o olimpiada la matematica si Mircea s-a mirat ca ambii erau la fel de inalti .Eu am mai facut la viata mea greseli dar as vrea ca totul sa fie ca odinioara

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s