Monthly Archives: August 2010

Toate drumurile duc la…Roma

Standard

De cand eram mica mi-am dorit sa vad Italia. Ei bine, dupa 24 de ani de asteptare, anul acesta,  I finally made it :D.  O tara, cinci zile si trei orase vizitate.

Asadar, incepem cu Roma, caci acesta era de fapt, “centrul “excursiei.  Orasul, frumusel de altfel, e din cale-afara de intortochiat si…colorat :)). Si cand zic colorat, nu ma refer la case vopsite in culori vii, ci la..oamenii de pe strada. Da, stiti unde bat, la cersetorii rromi care , in mare parte,  provin ghiciti de unde :)).

 Dar sa revenim la strazi. Lasand la o parte cele cateva bulevarde principale, restul strazilor sunt mici, imbarligate si daca sunt si in centru,  extrem de aglomerate. Ce Londra, ce New York- Roma, fratilor, le intrece pe toate.

 Si de parca marea de oameni care misuna in dreapta si-n stanga nu e suficienta pentru a-l scoate din minti si pe cel mai calm calator, apare o noua problema: SEMNALIZAREA, oameni buni :)).

A pai cum poate bietul turist sa pozeze o fantana sau niste pietre mostenite de la Cesar, daca indicatoarele spre monumente sunt tot atat de dese ca oazele-n desert?:))

Cum sa nimeresti o statuie sau o piata daca drumul spre ele este marcat doar printr-un  insemn pus la vreo trei kilometri distanta de locul in care trebuie sa ajungi. In rest..la noroc si la boboc…cu harta si tot te invarti  in cerc vreo jumatate de ora pana ajungi la Colosseum sau la Fontana di Trevi.  Poate de aceea, carabinerii in loc sa vaneze hotii stau proptiti in punctele de interes ale orasului si servesc drept…birou de informatii pentru turisti J)

 Va mira comparatia? N-ar trebui- orasul roman se poate mandri cu un record in ceea ce priveste furturile din buzunare si genti. De aceea, inca din prima zi in care a pus piciorul pe pamantul italian, turistul este bagat in sperieti cu faze gen “paziti-va gentile cu pretul vietii”, “nu tineti toti banii la un loc”, “evitati sa mergeti pe marginea trotuarului pentru ca riscati sa va treziti cu geanta smulsa de hoti pe scutere si daca nu ii dati drumul, cu siguranta veti fi tarati pe jos pana renuntati la ea”.

 Si daca lipsa indicatoarelor nu e suficenta, avem si-un bonus…autobuzele si statiile. Daca la noi mai ai sansa sa dai peste o masina sau un troleu care sa anunte statiile care urmeaza, ei bine in Italia nu o sa vedeti asa ceva:)).

Si atunci ce ramane de facut? Poate doar inainte sa te urci in masina X sau Y sa te zgaiesti ca boul pe panoul din statii si sa vezi cam cat ai de mers pana aici sau dincolo, sa memorezi numarul de statii pe care le ai de parcurs si sa te pui pe numarat…

Asta pentru ca nici hartile cu traseele autobuzelor nu-s mai breze. Se ia una bucata desen monument, una bucata numar mijloc de transport si eventual, una bucata numele statiei la care trebuie sa cobori- si gata harta. In rest… rabdare si tutun…norocul fie cu tine, calatorule.

Dar sa lasam autobuzele cu strazile si statiile lor si sa trecem la monumente, ca doar pentru asta e vestita Italia, nu?

Ei bine, poate spre indignarea unora, Colosseumul nu mi-a inspirat mare lucru. Cred ca va imaginati ca arata mai bine in poze decat in realitate, nu?

Lasand deoparte pietrele lipsa din cladire, despre care am aflat de la un ghid local foarte simpatic ca se datoreaza locuitorilor care le-au furat acum ‘nspe mii de ani, monumentul era oarecum in renovare  si deci, plasele si schelele erau la ele acase- lucru care evident, deteriora si mai mult imaginea de ansamblu.

Nu am foarte multe de spus nici despre Forul Roman.  Pietrele si jumatatile de piloni ramase in picioare abia amintesc de ceea ce a fost odata acolo.

 

Monumentul de care insa m-am indragostit iremediabil este Fontana di Trevi. Unii ar spune ca nu este decat una dintre multele fantani din capitala italiana (caci da, in Roma nu exista piata care sa nu aiba cel putin o fantana si cel putin o Biserica- vorba ghidului “de atatea biserici risti sa ratezi altceva mult mai frumos si mai interesant).

 Pe mine , insa maretia si arhitectura ei m-au impresionat, alta ca ea nu mai gasesti  :D( si da, m-am “usurat” de banutzul si dorinta aferenta- ramane de vazut daca o sa se indeplineasca :)) ). Si ca tot veni vorba de apa si fantani, permiteti-mi sa fac o mica paranteza inainte de a continua periplul monumentelor :)). 

 Singura problema pe care Roma nu o sa o aiba niciodata este lipsa apei. Asta pentru ca, dupa cum zic ghizii, panza freatica este foarte aproape de suprafata. Si atunci, intreg orasul este impanzit de cismele cu apa rece si potabila in dreptul carora turistii fac coada pentru a-si face plinul.

 Si acum sa revenim la monumente :D. Cum era de asteptat, mi-a placut si Vaticanul. Spre rusinea mea, Capela Sixtina n-am apucat sa o vad.  A mea lipsa acuta de rabdare a fost in contradictie cu imensa coada de la intrare:)). Asadar,  m-am multumit cu exteriorul cladirii. De altfel foarte impunator si taman bun de tras in poze :D.

 

Aproape de Vatican se afla un alt monument care mi-a placut si despre care poate, nu au auzit multi. Este vorba despre Castelul Sant Angelo, o fortareata folosita si ca inchisoare prin secolul 14 , despre care se spune ca ar fi legata de Vatican, printr-un pasaj subteran secret.

 Mai mult decat Roma insa, mi-a placut Florenza. Mi s-a parut mult mai adunata si poate chiar mai cocheta. Pentru ca am uitat sa va zic ca in Roma, in afara de cladirile din centru -renovate evident-, restul sunt..invechite si oarecum neingrijite. Un fel de centru vechi de Bucuresti, dar nu la fel de jegos.

 Cum poate era de asteptat, din Florenza cel mai mult m-a impresionat Domul. Si el renovat, se poate lauda cu o arhitectura care depaseste muuulte din monumentele din mai marile capitale europene gen Paris sau mai stiu eu care.

 

Despre Napoli nu pot spune multe pentru ca nu am stat acolo decat jumatate de ora- destinatia noastra fiind Capri.  Am sa ma rezum la vorbele ghidului, care zicea ca este orasul cu rata cea mai mare de infractionalitate- nu degeaba este locul in care s-a nascut Mafia italiana. Ma rog, sa fie la ei acolo :)). Bine ca n-am simtit asta pe pielea noastra, am vazut doar la stiri, in una din seri:)).

 In ceea ce priveste, Capri, ei bine, insula este intr-adevar frumoasa: case renovate, preponderent albe, cu inscriptii din marmura, multa vegetatie si…celebrele rufe atarnate la ferestre:)).

Muntele si marea la un loc- sunt in viziunea mea, locul perfect pentru a-ti face concediul pe timp de vara:D. Personal, insula, m-a dus cu gandul la Insulele Grecesti, dar cred ca sunt singura care a facut o asemenea comparatie :)).

 

Anyway, din Capri voi pomeni doar de Grota Azzura, o pestera extrem de mica si ingusta, dar cu o apa de un albastru fosforescent , iesit din comun.

Palpitant la aceasta mica incursiune a fost faptul ca intrarea in grota se facea cu niste barcute extrem de mici in care ajungeai….sarind de pe feribotul care ne-a dus pana acolo.

 Acesta a fost de altfel, si unul din motivele pentru care jumatate din grupul cu care am fost acolo a refuzat sa intre in grota.  S-au mai adaugat miscarile puternice, bruste si dese ale feribotului, care lasau impresia ca in secunda doi ne rasturnam in apa. Senzatiile, cauzate de fapt de numarul mare de vase din zona care agitau marea, i-a facut pe multi sa dea in palpitatii..la propriu si sa se albeasca la fata.

 Noi astia mai mici si mai curajosi am fost insa incantati de experienta :)). De altfel, pot spune ca, in the end, intreaga experienta in tara inghetatei, a spaghetelor si a pizzei a fost interesanta.

 As mai aduga totusi, un singur lucru: in urma excursiei,  am descoperit o noua “specie” de romani- romanii angajati acolo, care in fata turistilor din Romania se dau drept italieni si se fac ca nu inteleg romana ( am avut o asemenea experienta cu o tanti care lucra la hotelul in care eram cazati.)

 In fine, una peste alta, fara doar si poate, Italia este una dintre destiinatiile turistice ce merita vazuta macar o data in viata.

 Si daca tot ajungeti pe acolo, asigurati-va ca aruncati un banut in Fontana di Trevi, ca, daca va placut, sa fiti siguri ca va veti intoarce. N-o spun eu, o spune legenda :D.

 P.S: saturnianule, asta e pentru tine :*

Advertisements

Analogia sentimentelor

Standard

Vorbeam zilele trecute cu o prietena despre relatii, despre cat de mult s-au schimbat perceptiile de-a lungul timpului.

 Mi-a aduc aminte de perioada liceului. Cat de simplu era atunci sa incepi o relatie. Era suficient sa-ti placa un tip, sa aveti cateva hobbyuri in comun, iar restul venea de la sine. Sentimentele si senzatiile de “fluturasi in stomac” isi faceau loc cat ai zice peste, iar noi le dadeam curs. Ne lasam dusi de val, iar ganduri ca “nu trebuie sa ma implic”; “sigur vrea sa-si bata joc de mine”nu-si aveau nici locul, nici rostul.

 Urmand firul acesta simplu, nu pot sa nu ma intreb ce s-a schimbat acum. De ce ne este atat de greu sa acceptam pe cineva in viata noastra? De ce preferam sa parem intangibili si reci, in loc sa aratam ceea ce simtim? Cand am ajuns sa ne ascundem in spatele atator masti?

 De ce cantarim atatea in balanta inainte de-a lasa pe cineva sa ne cunoasca ? De ce cladim mereu  ziduri imposibil de escaladat? De ce refuzam sa-i ajutam pe cei care vor sa le doboare chiar si atunci cand ne arata ca-si doresc acest lucru din tot sufletul?

 Nici unul dintre noi nu vrea sa fie ranit, toti  vrem sa fim iubiti.  Insa cum sa avem parte de ceea ce ne dorim, daca nu lasam pe nimeni sa ne invadeze , mintea, sufletul, lumea…

 De ce ne place sa afisam o detasare capabila sa pacaleasca si cel mai aprig cititor de suflete? De ce asteptam mereu ca cel de langa noi sa faca totul? De ce credem ca totul ni se cuvine si nu apreciem ceea ce ni se ofera?

 De ce dam cu piciorul sansei de-a repara ce am stricat?

  Ne lipseste curajul de-a actiona. Am uitat sa luptam pentru ceea ce ne dorim. Ne-am pierdut taria si rabdarea de-a astepta ca lucrurile sa ia intorsatura  visata.

 Alegem mereu calea cea mai simpla . Preferam sa fugim la primele semne care nu ne sunt pe plac. Lasam orgoliul sa actioneze in locul nostru . Zambim chiar daca sufeltul ne plange. Plecam , chiar daca vrem sa stam.

  Culegem amintiri si semanam regrete…..