Analogia sentimentelor

Standard

Vorbeam zilele trecute cu o prietena despre relatii, despre cat de mult s-au schimbat perceptiile de-a lungul timpului.

 Mi-a aduc aminte de perioada liceului. Cat de simplu era atunci sa incepi o relatie. Era suficient sa-ti placa un tip, sa aveti cateva hobbyuri in comun, iar restul venea de la sine. Sentimentele si senzatiile de “fluturasi in stomac” isi faceau loc cat ai zice peste, iar noi le dadeam curs. Ne lasam dusi de val, iar ganduri ca “nu trebuie sa ma implic”; “sigur vrea sa-si bata joc de mine”nu-si aveau nici locul, nici rostul.

 Urmand firul acesta simplu, nu pot sa nu ma intreb ce s-a schimbat acum. De ce ne este atat de greu sa acceptam pe cineva in viata noastra? De ce preferam sa parem intangibili si reci, in loc sa aratam ceea ce simtim? Cand am ajuns sa ne ascundem in spatele atator masti?

 De ce cantarim atatea in balanta inainte de-a lasa pe cineva sa ne cunoasca ? De ce cladim mereu  ziduri imposibil de escaladat? De ce refuzam sa-i ajutam pe cei care vor sa le doboare chiar si atunci cand ne arata ca-si doresc acest lucru din tot sufletul?

 Nici unul dintre noi nu vrea sa fie ranit, toti  vrem sa fim iubiti.  Insa cum sa avem parte de ceea ce ne dorim, daca nu lasam pe nimeni sa ne invadeze , mintea, sufletul, lumea…

 De ce ne place sa afisam o detasare capabila sa pacaleasca si cel mai aprig cititor de suflete? De ce asteptam mereu ca cel de langa noi sa faca totul? De ce credem ca totul ni se cuvine si nu apreciem ceea ce ni se ofera?

 De ce dam cu piciorul sansei de-a repara ce am stricat?

  Ne lipseste curajul de-a actiona. Am uitat sa luptam pentru ceea ce ne dorim. Ne-am pierdut taria si rabdarea de-a astepta ca lucrurile sa ia intorsatura  visata.

 Alegem mereu calea cea mai simpla . Preferam sa fugim la primele semne care nu ne sunt pe plac. Lasam orgoliul sa actioneze in locul nostru . Zambim chiar daca sufeltul ne plange. Plecam , chiar daca vrem sa stam.

  Culegem amintiri si semanam regrete…..

Advertisements

4 responses »

  1. De ce?… pt simplul fapt ca oamenii s-au schimbat… mentalitatile s-au schimbat… probabil isi spun… “daca cel dinainte si-a batut joc de mine eu de ce sa nu mi bat joc de cine urmeaza?” si uite asa probabil ratam sanse si relatii care poate ar fi putut sa mearga… Ne este frica… pt ca vedem si traim mult prea multe si nu vrem sa riscam sa ne dam sufletul pe tava si sa fie facut ulterior bucati… Si ce daca arata acea persoana ca ii pasa de persoana noastra?… crezi ca nu poate sa fie de fatada? crezi ca nu se poate preface urmarind un anumit scop?… ohh da sunt foarte multi…
    Si acum te intreb eu pe tine… de ce sa riscam aiurea cand stim ca mai devreme sau mai tarziu tot o sa se intample inevitabilul? oare chiar ne dorim sa ne facem de fiecare data inima si sufletul tandari?

  2. nu-ti mai pune atat de multe intrebari… ne e frica sa nu suferim, asa suntem noi capricornii, pentru ca nu toata lumea este ca tine, ca mine… da, si eu fug de sentimente, mi-e teama sa simt mai mult…

    • intrebarile astea aveau un scop si o directie la momentul respectiv :)). eu am incetat sa mai fug de sentimente. intr-adevar, oricui ii e teama sa nu sufere, insa e un risc pe care trebuie sa ni-l asumam. eu sunt dispusa sa risc, insa observ multa lume in jurul meu care prefera sa fuga 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s