Monthly Archives: January 2011

EU, TU…NOI?!

Standard

Hey baby, ti-am spus vreodata ca te iubesc? Bineinteles ca nu. Si stii de ce?

Pentru ca EU nu pot sa mint.

EU nu stiu sa ma joc.

Dar TU baby?

Stiu, baby, TU nu minti.

TU esti intotdeauna sincer, TU nu stii sa te exprimi pe ocolite. TU  spui mereu ceea ce simti.

TU esti “mr. white lies”.

Iar EU, mr white lies, EU te urasc. Si stii de ce?

EU te urasc pentru ca m-ai facut sa cred in NOI.

                                                 ***

EU, TU, NOI- ce termeni abstracti, ce insiruire de nonsensuri.

Cine sunt EU, cine esti TU, si mai ales, cine am fost NOI?

De parca ar mai conta.

De parca acum, EU m-as gandi la NOI.

De parca TU ai fi crezut vreodata in NOI.

De parca NOI, am fost vreodata DOI.

Si totusi, baby, stii ce-a mai ramas din NOI?

Un gand , un cant si un sertar cu amintiri.

Un zambet si un ultim legamant:

EU voi uita de NOI.

Iar TU baby…. TU du-te unde vezi cu ochii!

Si ia cu tine si amintirea clipelor in care am fost NOI.

Si termenii“regret” , “rabdare”, in care TU oricum nu crezi si pe care n-ai putea sa-i alaturi intr-o fraza.

Dar stii ceva baby? EU pot.

EU “regret” ca am avut  “rabdare” si am dat crezare fiecarui cuvant de indragostit pe care TU il rosteai,  iar EU il huleam.

                                       ***

TU indragostit- o dulce amagire.

EU, pe picior gresit- o trista intamplare.

– “White lies only”- ar fi trebuit sa stiu. N-ar fi trebuit sa-mi iasa din minte.

Ar fi trebuit sa fug inainte ca TU si EU sa devenim NOI.

Si totusi, daca n-ai fi fost TU, n-as fi fost EU, cea de dupa NOI.

EU cea din nou puternica.

EU cea hotarata sa uite de NOI.

EU cea rautacioasa, despre care TU spuneai ca te duce in ispita.

                                                  ***

EU sunt vie baby. Sunt vie si traiesc intens.

EU stiu ce vreau.

 Dar TU, baby, te zbati intre ce ai, ce vrei si ce-ai putea avea.

TU baby, TU nu stii ce sa alegi si incotro sa mergi.

…..Du-te unde vezi cu ochii baby!

Si ia cu tine si ultimele ganduri dedicate tie…

EU,TU, NOI- THE END

Advertisements

Putina poezie

Standard

Zilele trecute mi-am adus aminte de poeziile Magdei Isanos, pe versurile carora faceam pregatire in clasa a- 8- a, pentru proba de romana, de la examenul de capacitate :D.

Sunt scrieri frumoase, care merita date mai departe si acum, dupa 10 ani :).

Asadar, enjoy 😀

Eu nu regret

Eu nu regret povestea de iubire,
dar e nespus de trist si de ciudat
sa simti c-asemeni unui fir subtire
ceva frumos din tine s-a sfarmat.

Si nu mai stiu anume ce, si-anume cand,
caci toate ca-ntr-un vis s-au petrecut
de-ti vine sa pornesti, de altii intreband
de-au fost aievea cele ce-au trecut.

Jucaria

Dusman grozav e timpul, mi se pare
acuma ca si cand te-as fi visat,
cum poate mai viseaza cate-o floare
pamantul, iarna, dupa ce-a-nghetat.

Iubirea noastra astfel a trecut,
ca dara luminoasa-a unei stele,
si bezna-n urma ei s-a refacut,
de-mi pare steaua fericirii mele,
ca niciodata n-ar fi stralucit.
Si nu mai stiu acuma dac-am stat
cu tine, daca-n pieptul tau iubit
eu inima-ntr-o zi ti-am ascultat.

Cuvintele pe care le rosteai,
din departari de basm rasuna parca,
pentru ca mierea tot acelui grai,
langa urechea alteia le-ncearca.

Din ce in ce mai subred e sub pas
pamantul amintirilor si-mi pare
ca dintr-un vis frumos mi-au mai ramas
franturi ciudate si stralucitoare.

Zadarnic intre ele sa le leg
incerc acuma, fiindca nu se poate
din cioburi vasul sa-l mai faci intreg,
si trista surazand ma joc cu toate
aducerile-aminte la un loc,
ca un copil cu jucaria care,
i s-a stricat, dar n-a dat-o pe foc,
pentru ca alta mai frumoasa n-are
.

Mâna ta

Mina ta nu-i fara de temei fierbinte,
sau rece, grea ca plumbul, sau usoara ;
eu vorba i-o-nteleg, si ea nu minte,
cum are obiceiul stapinul, bunaoara.

E ca o frunza mare, pala, ce s-a scuturat
pe fruntea mea, sa steie racoroasa,
si, cind pe umeri citeodata mi se lasa,
eu stiu de esti sau nu esti suparat.

In parul meu ce albe-s degetele miinii tale,
si-asa de visatoare, ca de femeie-mi par,
dar ard si dor de brate pina la umar goale,
de-mi zic ca au in virfuri si-n podul palmei jar.

Stiu orice linie sau vinisoara albastrie
a miinii tale, orisicit de nensemnata,
dupa cum si dinsa pe de rost ma stie
si sa ma uite n-ar mai putea vrodata.