Monthly Archives: March 2011

I love you. Do I?

Standard

Text scris la cerere pentru cineva drag 😀

– Fata, cred ca m-am indragostit

– Hai fata, cum asa ?

– Nu stiu, dar pur si simplu s-a intamplat..

….Cati dintre noi nu am avut macar odata in viata discutia asta

Si totusi, te-ai intrebat vreodata cand ai inceput sa simti si de ce ai inceput?

De ce ne indragostim atunci cand ne indragostim?

Sa fie de vina un gest? Un cuvant? Sau poate o intamplare?

Si totusi, ce ne face sa cedam? De ce X si nu Y? De ce acum si nu atunci?

Intalnim oameni- de unii ne legam, de altii ne indepartam, plecam, revenim si toate in numele iubirii, al sentimentelor puternice.

Privim in urma si ne-ntrebam de ce? Vrem un raspuns, dar lucrurile parca se complica si mai mult:

“Sa fi fost oare mesajele alea frumoase pe care mi le-a trimis acum o luna? Sau poate atingerile alea suave? Ah stai, cred ca de fapt mi s-a tras de la noaptea aia petrecuta la malul marii, da da aia, cand m-a privit in ochi si mi-a zis ca i-am luminat viata. Sau stai, poate totusi m-am indragostit de imbratisarile si alinturile lui sau de felul in care ma saruta si ma face mereu sa rad. Hmmm. N-as putea spune…. ”

Cautam raspunsuri si dam de intrebari. Vrem argumente, dar logica ni le refuza.

Scormonim orice amintire si traire, iar in cele din urma valul ni se ridica de pe ochi:

Suntem sclavii instinctelor, iar ele ne ghideaza actiunile.

Avem nevoie de afectiune, iar in cautarea ei ne “impiedicam” de el sau ea.

Ne-ndragostim pentru ca asa a fost sa fie.

Il alegem pe X si renuntam la Y pentru ca asa ne spune inima.

Argumentele nu-si au rostul si totul vine de la sine.

Nimic nu este intamplator si toate se intampla cu un scop :).

Advertisements

My cocaine

Standard

Si iata cum tot ascultand o piesa, pana la urma te loveste si inspiratia 😀

E ciudat sa iti dai seama ca, intr-o oarecare masura, esti dependenta de o persoana cu care te-ai intersectat intr-o perioada a vietii tale.

 Ceea ce te sperie defapt, e impactul pe care l-a avut asupra ta.

E derutant sa realizezi ca durerea ta este si bucuria ta.

Ratiunea intra in alerta, inima tresare iar tu…ramai inert.

Amintirile renasc, gandurile tac, inima urla, iar tu te panichezi.

Rewind. Fast Forward. Stop. Error

Pui lucrurile cap la cap si zambesti. Iti dai seama ca nu esti singura. Ca ceva exista si de cealalta parte, chiar daca , poate, entuziasmul nu e la fel de mare.

Ti-e frica si nu stii cum sa reactionezi.

Gesturi uitate devin naturale.

Le simti ca fiind mereu acolo, intotdeauna“ale voastre”. Le dai curs si profiti.

Te bucuri, chiar daca stii ca la sfarsitul zilei vor disparea.

Esti totusi linistit, pentru ca stii ca data viitoare va fi exact la fel.

Te intrebi “de ce ajungem mereu aici?, iar raspunsul nu se lasa asteptat “pentru ca asa suntem noi facuti”.

Zambesti si taci. Stii exact ce ai vrea sa spui, dar mandria iti inchide gura.

Stii ca ai nevoie de el, dar nu i-ai recunoaste-o nici in ruptul capului.

Schimbi subiectul si lasi impresia ca nu-ti pasa.

La sfarsitul zilei, te ridici si pleci. Argumentele cedeaza in fata sentimentelor, ratiunea este redusa la tacere, iar glasul inimii se face auzit:

“You’re my cocaine. If u need me, I’ll be there”.