Monthly Archives: April 2012

Din sertarul cu amintiri

Standard

Rascolind sertarele din camera mea, in ideea de a face putina ordine in amintirile si nimicurile uitate in ele, am dat peste un poem primit in liceu. Citindu-l, mi-am dat seama ca-l indragesc si acum pe cat l-am indragit si atunci. Asta poate si pentru ca a fost scris de muza lui Mircea Eliade din romanul favorit al primilor mei ani de liceu “Maitreyi”. Manata de nostalgie si de surpriza gasirii lui, m-am hotarat sa-l urc si aici.

“Chiar dacă mă vei prinde sub plasa de oţel
N-am să strig.
Golurile se vor mări de la sine
Destul ca să-mi scot mâna şi să cuprind luna.

Şi de vei face ziduri de piatră
Nicicând n-ai să zideşti închisoare pentru mine.
Pietrele se vor nărui de la sine
De îndată ce voi apărea eu.
Dacă mă vei exila şi mă vei trimite peste un ocean
Întro barcă găurită
Am să desfid oceanul
Şi n-am să pierd nici această bătălie marină.

(…)

Ai uitat că într-una din primele noastre dimineţi
Mi-ai pus în mână o săgeată care poate ochi sunetul
Şi că tu ai fost cel care m-a învăţat
Să trag la ţintă fără greş.

(…)

N-ai decât să stai cu spatele întors la mine,
Am să-ţi umplu cerul cu un cântec
Tăcut ca o rază. Iar tu, mirat, n-ai să ştii
De unde vine revărsarea aceasta de lumină.