Monthly Archives: November 2012

“You could save me if u wanted to…”

Standard

Despre dependenta auzim mereu.  Ne lovim constant de termeni ca “dependenta de alcool”, “dependenta de tutun” sau chiar “dependenta de sex”.

Cat se vorbeste insa de cel mai periculos tip de dependenta? “Dependenta de celalalt”? Acea dependenta care te ia prin surprindere, te pune la pamant si te transforma intr-o epava.

Ieri am vazut un film care m-a pus pe ganduri. “Lie with me” este povestea unor tineri tulburati, uniti de pasiunea pentru sex. Ceea ce incepe ca o aventura ajunge sa se transforme intr-o relatie de dependenta covarsitoare.

Urmarind povestea, mi-am amintit ca situatii asemanatoare sunt des intalnite in viata de zi cu zi. Cred ca fiecare dintre noi am experimentat macar o data in viata acel sentiment cum ca lumea s-a sfarsit pentru ca EL sau EA ne-au parasit.

Cati nu s-au gandit macar o data sa-si ia viata din cauza asta si cati chiar n-au facut-o. Cati n-au ajuns epave doar pentru ca o relatie pe care si-au dorit-o nu s-a sfarsit asa cum si-au dorit.

Am senzatia ca este o linie atat de fina intre iubire si obsesie, incat mai niciodata nu realizezi cand ai trecut pragul.

Mai grav insa, mi se pare sa ramai ancorat in aceasta situatie, dupa ce ai realizat ca nu este normala.

Ma intreb, fie si luand doar cazul filmului, cand persoana de laga tine ajunge sa se transforme in salvatorul tau?  Cum ajungi sa crezi ca cineva te poate salva?

De fapt, intrebarile cred ca sunt altele.

Cat de periculoasa poate deveni iubirea? De ce ajungea ea sa se transforme in obsesie si cum pot fi considerate sentimentele obsesive dovezi de iubire?

Dar mai presus de toate, cum poate o asemenea relatie sa aiba un final fericit?

Invata de la toate…

Standard

Intamplator sau nu, ieri am dat peste aceasta poezie cu talc…

Învaţă de la apă să ai statornic drum.
Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum.
Învaţă de la umbră să treci şi să veghezi.
Învaţă de la stâncă cum neclintit să şezi.

Învaţă de la soare cum trebuie s-apui.
Învaţă de la vântul ce adie pe poteci.
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.
Învaţă de la toate căci toate-ţi sunt surori,
Cum treci frumos prin viaţă,
Cum poţi frumos să mori!

Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat..
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.
Învaţă de la flacări ce-avem de ars în noi.
Învaţă de la ape să nu dai înapoi.

Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea.
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la soare ca vremea să-ţi cunoşti.
Învaţă de la stele că-n cer sunt multe oşti.

Învaţă de la greier când singur eşti să cânţi.
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi.
Învaţă de la vulturi când umerii ţi-s grei.
Şi du-te la furnică şi vezi povara ei.

Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea.
Învaţă de la miel să ai blândeţea sa.
Învaţă de la păsări să fii mereu în zbor.
Învaţă de la toate că totu-i trecător.

Ia seama fiu al jertfei prin lumea-n care treci
Să-nveţi din tot ce piere cum să traieşti în veci!