Tag Archives: clipa

Stop and stare

Standard

Acel moment in care desprinzi dragul de tine din ochiul celuilalt.

Cand zambetul si mangaierea lui iti incalzesc sufletul.

Secunda aceea in care i-ai sopti timpului: nu fi hain. Opeste-te aici.

time_for_love_by_screamst

Advertisements

One moment in time

Standard

ieri aziMereu am fost omul care traieste “azi”. Astazi insa, imi zboara mintea la “ieri”.

Astazi, mi-as dori sa ma intorc la acel moment in care dupa o lunga fuga, am decis sa ma opresc si sa respir. Sa ma las surprinsa si sa cad prada acelor senzatii “altfel”. Altfel decat eram obisnuita, altfel decat mi-as fi dorit…altfel.

Acel moment in care ai senzatia ca ceva extrem de complicat devine deodata simplu, natural, firesc. In care simti cum brusc, valul ti se ridica de pe ochi si vezi lucrurile asa cum trebuiau sa fie.

Acea clipa in care totusi, ce va urma te sperie, dar te lasi prinsa in hora. Te invarti, te rasucesti, te joci, zambesti, ti-e frica, dar totusi te simti in siguranta. Ametesti, cazi, te ridici, te lasi din nou purtata in valtoare, dar stii ca ti-este bine.

Te simti protejata si traiesti cu senzatia ca locul tau e doar al tau, ca te astepta demult si n-are cum sa fie rau.

Momentul acela in care timpul parca se contracta, povestea ta se deruleaza cu viteza luminii iar tu simti ca te trezesti la viata, dupa o lunga amorteala.

Astazi, mi-e dor de ce a fost si reneg ceea ce este acum. Astazi, as schimba amorteala si starea de lehamite de acum, cu bucuria descoperirii si falsele probleme de atunci.

Astazi, mi-e dor de mine, cea de-atunci, insa ma impac cu mine cea de-acum.

Lose yourself in a moment

Standard

Sunt persoane care te atrag cum le vezi si de care ai vrea sa te apropii fara sa eziti.

Sunt persoane cu care dezvolti o frumoasa legatura de prietenie si sunt persoane pe care vrei sa le eviti cu orice pret.

Sunt oameni care raman parte din tine chiar daca povestea voastra s-a incheiat si in fata carora stii ca ai ceda in orice clipa si cu orice pret si sunt oameni care orice ar  face nu reusesc sa-ti trezeasca dorinta.

Dar dincolo de toti, sunt acei oameni dragi  pe care nu-i stii de ieri de azi si cu care dezvolti din senin o legatura la care nu te-ai fi gandit nici in cele mai traznite vise.

Oameni care intr-un fel sau altul au fost mereu acolo- te-au ascultat, te-au sprijinit si te-au certat, astepand cuminti ziua in care sa-ti dea lumea peste cap.

Acei oameni care mereu au stiut ca vei fi “a lor” si care acum, s-au hotarat sa ia ce le apartine.

Persoane despre care stii ca nu vor renunta pana nu vei ceda.

Oameni care brusc, te fac sa cazi prada indoielii.

Te intrebi de ce tu? de ce acum? cum s-a ajuns aici, dar mai ales de aici incotro?

Si ingheti in loc. Ai vrea sa fugi dar nu ai cum, ai vrea sa ignori, dar este prea tarziu.

Inapoi n-ai cum sa te ascunzi, iar inainte refuzi sa mergi.

Esti coplesit de gesturi si cazi prada hotararii si determinarii lor.

Te pierzi pe tine si asisti la propria dezarmare.

Observi neputincios cum zidul cade strat cu strat, aidoma unei cepe curatata de cel mai abil bucatar.

Cu fiecare folie smulsa te zgudui din temelii si te simti expusa.

Vulnerabilitatea te doare si simti cum ceva in tine se strange.

Te simti mic si totusi duci lupta mai departe.

Stii ca in cele din urma vei ceda, dar speri sa amani momentul.

Te simti bine in compania lor, dar ti-e imposibil sa faci urmatorul pas.

N-ai vrea sa te lasi lovita si ceva in tine te tine inca in garda.

Poti sa mai duci si esti hotarata sa te impotrivesti pana la cea din ultima suflare.

Cand vei cadea rapusa de atata oboseala.

Si-atunci iti va ramane doar speranta…

Speranta ca timpul va cantari o clipa.

Ca lovitura nu te va desfiinta definitiv.

Ca odata depasita clipa, te vei ridica si vei reusi sa construiesti din nou, bucata cu bucata, zidul daramat cu atata iscusinta.

Clipa, actiunile si intrebarile

Standard

 De ce intr-o fractiune de secunda, din pura intamplare, alegem  sa redeschidem un capitol ingropat de multa vreme?

…Poate pentru ca asa a fost sa fie..

Si totusi….

Ce garantii avem ca aceleasi lucruri care ne-au despartit odata, nu ne vor veni de hac si a doua oara?

Scepticii sustin ca soarta unei relatii reinodate atarna de un fir de ata.

Pesimistii sunt de parere ca nici cea mai mare stradanie nu poate suda rupturile din trecut.

Iar optimistii..ehee, optimistii afirma sus si tare ca dragostea e cheia tuturor problemelor. Ca daca cei doi s-au iubit, restul vine de la sine.

Ei , dar ce ramane de facut cand o relatie a fost intrerupta inainte ca  iubirea sa-si intre in drepturi?

Ce sanse are atunci o a doua incercare? Pe ce fundamente se bazeaza ?

Este  oare atractia mocnita suficient de puternica pentru a asigura o reusita?

Dar cu  “sechelele” acumulate prima oara cum ne luptam? Cum le indepartam? Cum ne asiguram ca nu ne vor umbri  gandurile, sentimentele, reusitele…?

De ce in cele mai delicate momente, alegem sa ne ghidam dupa acel “Carpe Diem”? De ce ne place sa alergam in cercuri  inchise, vicioase?

Oare chiar atat de masochisti sau slabi sa fim?

Tind sa cred ca da.