Tag Archives: clipe

(N-)avem timp pentru toate

Standard
your time is now

Azi am vazut doi oameni fericiti. Erau tineri si se iubeau, sau cel putin asa parea. Stateau imbratisati in statie la Cismigiu si se sarutau cu foc. Ochi inchisi, sentimente pure. Erau frumosi, ascunsi in universul lor impartit la doi. Timpul parea sa fie de partea lor, iar orice altceva nu mai conta.
 Privindu-i, m-am intrebat daca eu as mai putea face asa..raspunsul..tacere. Mi-am dat seama atunci ca, astazi, timpul si pasiunea mea se masoara altfel. Ca a trecut prea multa vreme de cand faceam si eu asa si imi placea.
As fi vrut atunci sa-mi surprind iubitul cu o vizita neanuntata si o invitatie in parc…si ce surpriza ar fi avut…probabil l-ar fi busit rasul, dar doar dupa ce mi-ar fi aruncat privirea aia, care spune raspicat “pe asta de unde ai mai scos-o?!”. Dar stiam oricum ca nu-i acasa, ca munca ii taie mult din “timpu-n doi”.
 Pentru ca in lumea “oamenilor mari” timpul se scurge altfel. Intre cinci drumuri la sala, la munca si acasa abia mai gasim timp sa ne intrebam “cum ti-a fost ziua?”.
Plimbarile prin parc, saruturile nepasatoare in vazul lumii nu-si mai au locul. Apartin unor vremuri demult apuse, alea  de liceu, cand totul era “roz si pufos”.
Astazi, prioritatile par a fi altele, iar “bucura-te de lucrurile simple” nu pare a fi printre ele.
Timpul pe care suntem dispusi sa-l acordam noua si celuilat este tot mai limitat. Putinul cu care ajungem sa ne multumim este infiorator. Visam la povesti complete ca-n liceu, dar ne multumim cu flash-uri. Pentru ca in ziua de azi, mancarea a devenit fast food, iar relatiile s-au transformat in speed daiting.
Timpul parca nu mai are rabdare cu noi sau poate noi ne incapatanam sa alergam prin el.
Imi par de prea multe ori prea grabita sau prea inceata fata de viteza cu care trec si se petrec toate in jurul meu.
Mi-ar placea si mie sa ma sarut cu iubitul in mijlocul strazii fara sa-mi pese.
 As vrea sa simt ca timpul e din nou de partea mea, iar  momentele in care sta in loc sunt tot mai numeroase.
Mi-ar placea ca gandurile si sentimentele sa-mi ramana la fel de luminoase si de neclintit ca-n vremurile cand eram aidoma tinerilor din statie de la Cismigiu.
Mi-ar placea sa pot spune “avem timp pentru toate”. Dar nu avem sau nu vrem sa avem….e mai usor sa spunem “sunt busy rau”….pana intr-o zi cand unul va spune “acum am timp”, iar celalalt va raspunde “imi pare rau, timpul meu a expirat.
Advertisements

Hello. Goodbye

Standard

Niciodata nu am crezut in rezolutiile pentru Anul Nou si niciodata nu am simtit nevoia bilantului de sfarsit de an.

Anul asta insa, ceva s-a schimbat.

Uitandu-ma in urma, traiesc cu senzatia ca 2011 a fost mai incarcat decat orice alt an.  Sau poate si alti ani au fost la fel, dar nu am realizat eu.

Probabil ca intr-un moment sau altul al vietii, fiecare dintre noi ajunge intr-un punct de analiza si reflexie. Unii o fac anual, din obisnuinta, altii poate o data in viata.

Probabil ca momentul meu este acum…

Ar fi multe de spus si n-as sti de unde sa incep, asa ca o sa incerc un rezumat.

In 2011 am aprofundat relatii cu oameni frumosi pe care i-am cunoscut undeva la jumatatea anului 2010 si pe care ma bucur sa ii pot numi prieteni.

M-am apropiat mai mult de prieteni pe care ii stiu de ceva timp si in preajma carora ma simt mereu acasa.

Am intalnit persoane noi care intr-un fel sau altul mi-au marcat existenta.

Unii in bine, altii in rau.

Tot raul spre bine. Toate se intampla cu un rost.

In 2011 mi-am dat seama ca lucrurile nu sunt asa cum credeam eu ca sunt si ca nici nu trebuiau sa fie asa.

M-am suparat pe mine si m-am suparat pe altii.

Am iertat si mi-am vazut de drum.

Mi-am dat seama ca drumul pe care il credeam corect, era de fapt gresit.

Am realizat ca incercand sa-mi fac bine,  mi-am facut rau.

Am vazut unde am gresit si astfel am aflat ce am de facut in 2012.

Mi-am revazut faptele si mi-am regandit actiunile.

Am pierdut cativa oameni dragi, dar am castigat experienta de viata.

Am cazut pentru ca anul urmator sa am de unde sa ma ridic.

Si, mai presus de toate, mi-am dat seama ca cineva acolo sus ma iubeste mult de tot.

Cineva acolo sus a avut grija sa fiu la locul potrivit, la momentul potrivit, ferindu-ma astfel, de situatii care ar fi fost cu adevarat neplacute.

Stiu, suna bizar si poate chiar aproape de fatilism, insa asa a fost sa fie.

Acum, la final de 2011, astept cu inima deschisa ceea ce o sa-mi aduca 2012.

Acum, sunt recunoscatoare pentru oamenii pe care ii am in jurul meu si pe care sper sa-i am alaturi si in 2012.

Astazi, sunt recunoscatoare pentru clipele bune si rele de anul acesta, pentru lectiile cu care am ramas de pe urma lor.

Azi, 31 decembrie 2011, sper sa am parte de un 2012 la fel de “roditor” ca 2011.

 

Ramas bun 2011. Bine ai venit 2012 🙂