Tag Archives: destin

Stuck on you

Standard

stuck on youAnimalele au ceva aparte. Sunt capabile sa te cucereasca si atunci cand declari sus si tare „i am more of a dog person” sau „i am a cat person”.  Nu m-am dat niciodata in vant dupa pisici, dar nici nu le-am displacut.  Mi-au placut intotdeauna, dar la altii in casa. In casa mea am avut usa deschisa doar pentru caini. Toate astea pana acum un an, cand mi-a cazut cu tronc un matz negru, frumos, cu ochii verzi ca jadul.

M-a acaparat timid, precaut. Am inceput prin a-i da de mancare pentru ca imi era mila de el. Mult timp nu m-a lasat sa-l mangai, dar nici n-am insistat. Incet, incet am inceput sa ne imprietenim. Ma astepta zilnic in fata casei, sa-i dau de mancare. Apoi a venit toamna si au inceput ploile. Mi s-a facut mila de el si am inceput sa-l iau in casa cand ploua. Ii facusem un culcus in camara si ii luasem o litiera just in case.  Dupa toamna a venit iarna si am inceput sa il iau sa doarma cu mine in camera, ferindu-l de caine. In camara era mult prea rece pentru a-i mai fi bine.

Acum e din nou toamna, iar eu mi-am dat seama ca a intrat pe sub pielea mea atat de mult, incat seara,  daca nu se cere singur in casa, ma duc eu sa-l strig,  pentru ca fara el, camera mea mi se pare goala.

Asemenea animalelor, in viata, uneori avem sansa de a da peste oameni care ajung sa ne cucereasca fara sa ne dam seama cand si cum s-a intamplat. Acele persoane care ni se cuibaresc atat de bine in suflet, incat nu reusim sa le mai scoatem de acolo, orice s-ar intampla. Cei care ne-au marcat viata din clipa in care au intrat in ea, in fata carora am depus orice arme. Oameni pe care suntem dispus sa ii iertam, indiferent cate traznai fac.

Acele persoane pe care le iubim din tot sufletul, dar care din cand in cand, ne fac sa zicem „gata! Pana aici!”. Pe care insa, ajungem sa le iertam odata ajunse in fata noastra. In a caror ochi gasim mereu puterea de a merge mai departe, de a depasi inca un „bolovan” relational. Oameni in a caror privire ne simtim acasa, a caror imbratisare ne este cea mai draga haina si al caror sarut ne spulbera orice necaz.

De mai bine de trei ani jumate, in viata mea a intrat un astfel de om. Uitandu-ma inapoi, am senzatia ca suntem impreuna de o viata si ca relatia noastra a trecut, de-o potriva, prin prea multe incercari si clipe unice, de fericire pura.  Privind inainte, imi dau seama ca indiferent ce s-ar intampla, va fi mereu acolo, voi fi mereu acolo.

Uneori, inca ma intreb cum si cand mi-a devenit la fel de drag ca insasi viata. Pana unde voi merge si cat va rezista relatia noastra.  Alteori ma cert si imi spun ca sunt slaba. Ca ar fi trebuit sa plec de mult, oricat de greu mi-ar fi fost.  In fiecare zi, insa, cand pun capul pe perna, imi vine in minte un singur gand: „sunt slaba? Poate, dar nu am nicio problema sa fiu slaba in numele iubirii.”

Advertisements

He who rejects change is the architect of decay

Standard

schimbariOamenii sunt facuti sa evolueze. Motivele pentru care drumurile a doi indivizi se separa sunt dintre cele mai diverse. Ceea ce ramane in urma e un maldar de momente, un sir de intamplari si trairi carora poate le facem fata cu greu.

Lectii se invata mereu, teste sunt trecute sau picate in orice moment din zi, iar legaturi se fac si se desfac la tot pasul.

Schimbarea este constanta. Felul de a o gestiona face insa diferenta.

Un capat de drum poate fi vazut ca sansa la “o alta viata” sau ca o moarte dureroasa.

Decizia de a ramane ancorat in ceva care nu-ti prieste este cea care iti poate pune bete in roate. Incapatanarea de a ramane blocat in amintiri vechi in loc de a crea altele noi este cea care te poate face sa ratezi urmatorul capitol din povestea vietii tale.

Vechile cutume sunt cele care te pot impiedica sa-ti gasesti linistea sau implinirea.

Schimbarea este intotdeauna benefica. Este cea care te face  sa ajungi exact in punctul in care trebuie sa fi. Cea care te ajuta sa intelegi unde ai gresit si ce ai de indreptat la propria persoana.

Te indruma pe o alta cale si iti arata cat poti sa accepti intr-o situatie data. Iti testeaza limitele sau te duce dincolo de ele.

Pasul insa trebuie facut. Relatiile menite sa se rupa nu pot fi tinute artificial. Schimbarea trebuie acceptata. Ce ai in fata, ramane de vazut. Ce lasi in spate e oricum parte din tine.

Te poti intoarce schimbat in punctul din care ai fost incurajat sa pleci sau poti deveni altcineva altundeva.

Etapele vietii sunt ciclice. Orice capitol deschis trebuie incheiat.

Finalul insa, ti-l faci singur. Nimeni nu poate alege pentru tine. Nimeni nu-ti poate scrie povestea, iar tu nu te poti faulta, incapatanandu-te sa ramai pe loc.

It was written

Standard

Sunt zile ingropate in rutina, prin care treci manat de inertie.

Sunt zile in care ai vrea sa scapi de amorteala si in care astepti in zadar sa ti intample ceva care sa te aduca la viata.

Si sunt zile in care impacat fiind cu previzibilitatea zilei de maine cazi prada unei intamplari care iti da peste cap mersul lucrurilor, sirul gandurilor si cursul vietii:

“EL”, cel despre care nu mai stiai nimic de ani de zile, dar care totusi iti venea constant in minte, cel despre care te intrebai “oare ce mai face?” “pe unde mai umbla?”, cel de care ti-a placut odata, dar pe care nu l-ai fi recunoscut daca ar fi trecut pe langa tine apare brusc in viata ta.

Printre zambete, amintiri, marturisiri, bucurie si uimire te intorci la ziua in care l-ai vazut si ai senzatia ca timpul sta in loc. Ca anii care au trecut au fost in fapt, zile si ca ultima discutie dintre voi a avut loc ieri.

Esti incantata de ceea ce se intampla si te lasi purtata de val. Descoperi lucruri in comun si ai impresia ca va cunoasteti de-o viata.

Simti cum ceva in tine se schimba si cum totul capata un alt sens.

Orice gand, orice traire o imparti cu el si, manati de entuziasm, dati nastere unei legaturi despre care nu ati fi crezut ca poate exista.

Il simti aproape, chiar daca distanta va desparte.

Iti este de ajuns o privire ca sa “il citesti”.

Stii ce ganduri il incoltesc, fara sa spuna un cuvant.

Tristetea si bucuria lui par parca ale tale, iar tie nu-ti vine sa crezi.

Ii stii si binele si raul si totusi nu te temi. Te simti in siguranta si ramai.

Stai chiar daca uneori, ai vrea sa pleci.

Din cand in cand te pierzi. Iti spui ca poate ar fi mai bine sa nu simti, dar te aduni.

Te lasi surprinsa si esti sadica.

Accepti totul ca atare si cauti echilibrul.

Privesti in urma si nu-ti vine sa crezi unde ati ajuns.

Tragi linie si zambesti.

Esti impacat cu tine si n-ai nici un regret.

Stii ca daca ai da timpul inapoi, nu ai schimba nici cel mai mic detaliu, iar asta… iti este suficient pentru a merge mai departe.

I love you. Do I?

Standard

Text scris la cerere pentru cineva drag 😀

– Fata, cred ca m-am indragostit

– Hai fata, cum asa ?

– Nu stiu, dar pur si simplu s-a intamplat..

….Cati dintre noi nu am avut macar odata in viata discutia asta

Si totusi, te-ai intrebat vreodata cand ai inceput sa simti si de ce ai inceput?

De ce ne indragostim atunci cand ne indragostim?

Sa fie de vina un gest? Un cuvant? Sau poate o intamplare?

Si totusi, ce ne face sa cedam? De ce X si nu Y? De ce acum si nu atunci?

Intalnim oameni- de unii ne legam, de altii ne indepartam, plecam, revenim si toate in numele iubirii, al sentimentelor puternice.

Privim in urma si ne-ntrebam de ce? Vrem un raspuns, dar lucrurile parca se complica si mai mult:

“Sa fi fost oare mesajele alea frumoase pe care mi le-a trimis acum o luna? Sau poate atingerile alea suave? Ah stai, cred ca de fapt mi s-a tras de la noaptea aia petrecuta la malul marii, da da aia, cand m-a privit in ochi si mi-a zis ca i-am luminat viata. Sau stai, poate totusi m-am indragostit de imbratisarile si alinturile lui sau de felul in care ma saruta si ma face mereu sa rad. Hmmm. N-as putea spune…. ”

Cautam raspunsuri si dam de intrebari. Vrem argumente, dar logica ni le refuza.

Scormonim orice amintire si traire, iar in cele din urma valul ni se ridica de pe ochi:

Suntem sclavii instinctelor, iar ele ne ghideaza actiunile.

Avem nevoie de afectiune, iar in cautarea ei ne “impiedicam” de el sau ea.

Ne-ndragostim pentru ca asa a fost sa fie.

Il alegem pe X si renuntam la Y pentru ca asa ne spune inima.

Argumentele nu-si au rostul si totul vine de la sine.

Nimic nu este intamplator si toate se intampla cu un scop :).

Scurt pe doi

Standard

Do you believe in dreams? That’s how I found you.…la propriu. Mi-ai aparut in vis, dar nu stiam cine esti. Imagini neclare, insa suficiente cat sa te pot recunoaste.

Tu, baiete fara chip din vis- Ce cauti tu, in viata mea? Ce lectie ma vei invata? Ce imi vei reaminti?

Dar eu? Ce caut eu in viata ta?

Da, stiu, toate se intampla cu un scop.

Al nostru insa care este? Ce ne-a unit si ce ne va intari?

Raspunsurile le vom afla dand timpului timp 🙂

P.S : tu, cel din vis, nu lua totul ca atare. Considera textul un exercitiu de scriere, pornind de la piesa asta 😀