Tag Archives: drum

Incursiune in cunoscut

Standard

Time-and-railwayAstazi mi-am facut bagajele si am pornit la drum. In cale mi-a iesit o tanara speriata, usor confuza si nesigura. Era mai mica decat mine cu aproape doi ani.  Se intreba ce trebuie sa faca. Sa porneasca la drum? Sa dea inapoi? I-am zambit si i-am spus: “Curaj. Mergi inainte. O sa te schimbe si n-o sa regreti. Fii tare”.  Langa ea statea un tip, impunator. Ma privea iscoditor, stiind exact ce se intampla. L-am tras deoparte si i-am spus “Fii bun cu ea. Stii bine unde o sa se ajunga”. “Fii fara grija”, mi-a raspuns, “stii ca esti in siguranta. Du-te acum, calatoria ta abia a inceput”. Am dat din cap in semn de incuviintare si am plecat din nou la drum.

M-am intalnit cu o fata la vreo 24 de ani. Plangea si repeta intr-una “o sa se intoarca. Sunt sigura. Era perfect pentru mine”. I-am sters lacrimile si i-am raspuns “nu, nu era pentru tine. N-o sa se intoarca si nici nu aveai nevoie sa o faca. Peste trei ani o sa privesti lucrurile altfel si o sa intelegi exact de cine aveai nevoie si de cine nu”. “De unde stii?”, m-a intrebat contrariata. “ Nu am timp sa iti explic. Ai incredere in mine. Hai, aduna-te si priveste inainte. Someone better is out there. Te asteapta..”Inainte sa mai apuce sa zica ceva, am pornit catre urmatoarea destinatie.

Am dat nas in nas cu o pustoaica tanara, abia iesita de pe bancile liceului. Era stresata si se temea. De ea, de lume, de ceea ce urma. Langa ea un pusti de-o seama. O tinea de mana si incerca sa o linisteasca, schitand planuri de viitor “o sa vezi ca o sa fie bine. O sa intri la facultate, iar in anul 2 o sa ne mutam impreuna. Cand o sa terminam cu scoala, o sa ne casatorim.” “N-ai de unde sa stii”, i-a spus “daca nu o sa fie asa?”, a adaugat. M-am apropiat de ea si am linistit-o“asculta-l, are dreptate. O sa intri la facultatea dorita. O sa o termini si o sa ajungi sa lucrezi acolo unde vrei”. “Si el? O sa mai fim impreuna? O sa fie asa cum vorbim acum?”, m-a intrebat plina de speranta, privindu-ma cu ochi mari, de copila inocenta. Am tacut pret de cateva secund si am raspuns “Nu iti mai pune atatea intrebari.  Traieste clipa. Esti tanara”, dupa care m-am departat, nevrand sa ii spulber visele.

Am ajuns apoi pe strazile copilariei mele. In fata mea, o pustoaica de 12 ani. Langa ea, pe o bordura, un pusti cu vreo 5 ani mai mare. Intre ei, o chitara. Se sorbeau din priviri si fredonau “noapte la mare, noapte la mare, buzele tale au gust de sare..” M-au observat si s-au oprit.  Copila a venit la mine si mi-a soptit “e prietenul meu si il iubesc. Nu e altul ca el.” “Mai discutam peste 15 ani” , i-am spus amuzata si am plecat.

Din spatele unei porti mi-a iesit in cale o fetita slaba, tunsa scurt, cu ochi mari si zambet larg. Cu pasi vioi s-a indreptat spre mine. Avea in spate un ghiozdan mai mare decat ea. M-a privit si s-a prezentat “ma cheama Cristina. Azi e prima zi de scoala. Am sase ani si abia astept sa ma fac om mare. Tu cine esti?”

“Ma cheama Cristina si sunt om mare. Grabeste-te incet. Exista un timp pentru toate”.

Advertisements

If i give you my life, would you know what to do with it?

Standard

trust-nias-piece-leap-of-faith1Sunt zile in care toate lucrurile se aseaza si se intrepatrund intr-un fel aparte. Zile in care tacerea orasului dintr-o dimineata se potriveste perfect cu piesa pe care o asculti in casti, cu gandurile care iti trec prin minte si cu senzatiile care te incearca.

Azi admiram pierduta orasul adormit. Eram fascinata de linistea pe care mi-o provocau strazile goale, copacii de un verde crud si cerul aproape innorat. Gandurile imi zburasera deja pe coclauri cand in casti a inceput “I remember you”- Skid Row. M-am adunat si am ascultat-o cu atentie. Nu o mai auzisem demult. Uitasem cat de mult imi place si ce versuri puternice are. Mi-am amintit cat de mult ma regaseam in ea in trecut si ce senzatii imi provoca. Am zambit si am cazut din nou pe ganduri. Cele mai interesante revelatii le ai cu mintea limpede si sufletul linistit.

Impactul pe care anumiti oameni il au asupra noastra este greu de imaginat.  O incursiune in sirul amintirilor poate scoate la iveala sentimente frumoase sau rani inca nevindecate.

O ora petrecuta cu persoana draga iti poate asigura “doza de fericire” pentru o zi intreaga, iar lipsa ei intr-un moment in care chiar ai vrea sa o vezi te poate prostdispune pentru o saptamana intreaga.

Momentul in care realizezi cat de mult inseamna un om pentru tine, cum iti influenteaza dispozitia este crucial. Te poate face ca, de spaima, sa fugi incotro vezi cu ochii sau iti poate crea toate premisele pentru a ramane fix in punctul in care te afli, chiar daca uneori ti-e greu si ai vrea sa renunti la tot.

Adevarata provocare consta in a alege persoanele carora le permiti sa aiba o asemenea influenta asupra ta.  “In mainile lui ai fi fost un fel de plastelina. Mai bine ca a plecat”, mi-a zis odata, cineva, cu referire la o terta persoana. “Nu zau?!” as fi vrut sa-i zic, dar am tacut. Daca eu simt ca omul ala merita sa ma “transform in plastelina”, care e problema? Daca ceva imi spune ca orisicum, persoana aia imi face mai mult bine decat rau, de ce ar trebui sa ma bucur ca nu mai e in viata mea? Daca simt ca un om ma modeleaza si imi ofera un echilibru despre care nu credeam ca exista de ce as da bir cu fugitii in momentele in care dau de greu?

Sunt situatii in care adevarata putere consta in a ramane in locul din care cel mai simplu ar fi sa pleci. In ochii altora, o asemenea decizie te transforma intr-o prostanaca sau o maniaca masochista. Uneori insa, o doza de masochism este exact ce ai nevoie.

Se spune ca Dumnezeu nu-ti da mai mult decat poti duce si ca in final, tot raul este spre bine. Sa te lasi pe mainile unui om stiind ca te poate rani, dar fiind convinsa ca nu o va face, este cea mai mare dovada de incredere pe care i-o poti acorda. Ce face cu ea, este alegerea lui. In cele din urma insa, tu nu ai decat de castigat.

In cel mai bun caz, pe termen lung, in viata ta ramane un om pe care stii ca te poti baza si alaturi de care, cumva, te simti mereu in siguranta. In cel mai rau caz, ramai cu o lectie dura invatata.

Aliatul cel mai de pret in asemenea situatii este intuitia. Acea voce care , bazandu-se pe propria ratiune, iti arata calea pe care trebuie sa mergi.

De cele mai multe ori, drumul dictat este de departe cel mai intortochiat si mai greu de strabatut. In mod paradoxal, pe masura ce il parcurgi iti dai seama ca de pe urma lui ai cele mai multe lucruri de invatat. Orice calatorie incepe insa, cu primul pas – capacitatea de a-ti asuma un risc.

Uneori, riscul pe care trebuie sa ti-l asumi este sa te faci plastelina in mainile cuiva.  “Figurina” pe care o simti “crescand” va vorbi despre alegerea ta. Daca indiferent de hopuri simti ca evoluezi frumos, inseamna ca ti-ai ales “artistul” potrivit. Cel caruia, la final de zi, ii spui zambind: “Nu am gresit cand m-am lasat pe mana ta”.

He who rejects change is the architect of decay

Standard

schimbariOamenii sunt facuti sa evolueze. Motivele pentru care drumurile a doi indivizi se separa sunt dintre cele mai diverse. Ceea ce ramane in urma e un maldar de momente, un sir de intamplari si trairi carora poate le facem fata cu greu.

Lectii se invata mereu, teste sunt trecute sau picate in orice moment din zi, iar legaturi se fac si se desfac la tot pasul.

Schimbarea este constanta. Felul de a o gestiona face insa diferenta.

Un capat de drum poate fi vazut ca sansa la “o alta viata” sau ca o moarte dureroasa.

Decizia de a ramane ancorat in ceva care nu-ti prieste este cea care iti poate pune bete in roate. Incapatanarea de a ramane blocat in amintiri vechi in loc de a crea altele noi este cea care te poate face sa ratezi urmatorul capitol din povestea vietii tale.

Vechile cutume sunt cele care te pot impiedica sa-ti gasesti linistea sau implinirea.

Schimbarea este intotdeauna benefica. Este cea care te face  sa ajungi exact in punctul in care trebuie sa fi. Cea care te ajuta sa intelegi unde ai gresit si ce ai de indreptat la propria persoana.

Te indruma pe o alta cale si iti arata cat poti sa accepti intr-o situatie data. Iti testeaza limitele sau te duce dincolo de ele.

Pasul insa trebuie facut. Relatiile menite sa se rupa nu pot fi tinute artificial. Schimbarea trebuie acceptata. Ce ai in fata, ramane de vazut. Ce lasi in spate e oricum parte din tine.

Te poti intoarce schimbat in punctul din care ai fost incurajat sa pleci sau poti deveni altcineva altundeva.

Etapele vietii sunt ciclice. Orice capitol deschis trebuie incheiat.

Finalul insa, ti-l faci singur. Nimeni nu poate alege pentru tine. Nimeni nu-ti poate scrie povestea, iar tu nu te poti faulta, incapatanandu-te sa ramai pe loc.

Invata de la toate…

Standard

Intamplator sau nu, ieri am dat peste aceasta poezie cu talc…

Învaţă de la apă să ai statornic drum.
Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum.
Învaţă de la umbră să treci şi să veghezi.
Învaţă de la stâncă cum neclintit să şezi.

Învaţă de la soare cum trebuie s-apui.
Învaţă de la vântul ce adie pe poteci.
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.
Învaţă de la toate căci toate-ţi sunt surori,
Cum treci frumos prin viaţă,
Cum poţi frumos să mori!

Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat..
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.
Învaţă de la flacări ce-avem de ars în noi.
Învaţă de la ape să nu dai înapoi.

Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea.
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la soare ca vremea să-ţi cunoşti.
Învaţă de la stele că-n cer sunt multe oşti.

Învaţă de la greier când singur eşti să cânţi.
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi.
Învaţă de la vulturi când umerii ţi-s grei.
Şi du-te la furnică şi vezi povara ei.

Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea.
Învaţă de la miel să ai blândeţea sa.
Învaţă de la păsări să fii mereu în zbor.
Învaţă de la toate că totu-i trecător.

Ia seama fiu al jertfei prin lumea-n care treci
Să-nveţi din tot ce piere cum să traieşti în veci!

Hello. Goodbye

Standard

Niciodata nu am crezut in rezolutiile pentru Anul Nou si niciodata nu am simtit nevoia bilantului de sfarsit de an.

Anul asta insa, ceva s-a schimbat.

Uitandu-ma in urma, traiesc cu senzatia ca 2011 a fost mai incarcat decat orice alt an.  Sau poate si alti ani au fost la fel, dar nu am realizat eu.

Probabil ca intr-un moment sau altul al vietii, fiecare dintre noi ajunge intr-un punct de analiza si reflexie. Unii o fac anual, din obisnuinta, altii poate o data in viata.

Probabil ca momentul meu este acum…

Ar fi multe de spus si n-as sti de unde sa incep, asa ca o sa incerc un rezumat.

In 2011 am aprofundat relatii cu oameni frumosi pe care i-am cunoscut undeva la jumatatea anului 2010 si pe care ma bucur sa ii pot numi prieteni.

M-am apropiat mai mult de prieteni pe care ii stiu de ceva timp si in preajma carora ma simt mereu acasa.

Am intalnit persoane noi care intr-un fel sau altul mi-au marcat existenta.

Unii in bine, altii in rau.

Tot raul spre bine. Toate se intampla cu un rost.

In 2011 mi-am dat seama ca lucrurile nu sunt asa cum credeam eu ca sunt si ca nici nu trebuiau sa fie asa.

M-am suparat pe mine si m-am suparat pe altii.

Am iertat si mi-am vazut de drum.

Mi-am dat seama ca drumul pe care il credeam corect, era de fapt gresit.

Am realizat ca incercand sa-mi fac bine,  mi-am facut rau.

Am vazut unde am gresit si astfel am aflat ce am de facut in 2012.

Mi-am revazut faptele si mi-am regandit actiunile.

Am pierdut cativa oameni dragi, dar am castigat experienta de viata.

Am cazut pentru ca anul urmator sa am de unde sa ma ridic.

Si, mai presus de toate, mi-am dat seama ca cineva acolo sus ma iubeste mult de tot.

Cineva acolo sus a avut grija sa fiu la locul potrivit, la momentul potrivit, ferindu-ma astfel, de situatii care ar fi fost cu adevarat neplacute.

Stiu, suna bizar si poate chiar aproape de fatilism, insa asa a fost sa fie.

Acum, la final de 2011, astept cu inima deschisa ceea ce o sa-mi aduca 2012.

Acum, sunt recunoscatoare pentru oamenii pe care ii am in jurul meu si pe care sper sa-i am alaturi si in 2012.

Astazi, sunt recunoscatoare pentru clipele bune si rele de anul acesta, pentru lectiile cu care am ramas de pe urma lor.

Azi, 31 decembrie 2011, sper sa am parte de un 2012 la fel de “roditor” ca 2011.

 

Ramas bun 2011. Bine ai venit 2012 🙂