Tag Archives: ganduri

Never let me go

Standard

tumblr_static_filename_640_v2O piesa buna, o seara linistita, un pahar de vin si gandurile o iau la vale…Oameni, situatii, intamplari- toate trec prin viata mea si-n urma lor raman doar  intrebari. Ce am avut? Ce am pierdut? Cat m-am schimbat, cat am ramas la fel? De unde am plecat si unde am ajuns? Ce lectii am invatat si unde sunt inca repetenta?

Era o vreme in care credeam ca stiu cine sunt si ce vreau. Apoi mi-am dat seama ca de fapt nu stiu nimic.

Credeam ca a fi puternic inseamna a-ti cladi ziduri de nedaramat.  Am inteles apoi, ca, de multe ori, puterea imbraca vesmintele blandetii si  delicatetei.

Eram convinsa ca drumul pe care o apucasem nu  are cum sa fie mai rau decat tot ce traisem pana atunci. Ulterior, mi-am amintit ca niciodata nu trebuie sa spui niciodata.

Candva credeam ca niciodata nu voi mai iubi cum am iubit in momentul x sau y al vietii mele.  Acum am inteles ca nimic nu se compara cu ce am trait in ultimii trei ani.

In urma cu trei ani, credeam ca s-a scurs din mine si ultima farama de anduranta. Acum stiu ca, la nevoie, gasesc resurse nebanuite de a continua.

Prin hatisurile relatiei, am crescut, m-am redescoperit si am prins aripi. Zburand tot mai sus, am trait bunele si rele- mereu neobosita, tot mai rezistenta.

Acum insa, teama si oboseala m-au ajuns din urma. Acum ma tem ca totul se va face scrum intr-o secunda.

Azi sunt constienta de cat de mult iubesc, insa ma sperie ca iubirea este singurul pilon de care mai dispun.

Inainte aveam nenumarate motive sa coninui, acum am doar unul sa raman.

Culorile din juru-mi incep sa se cojeasca, iar dincolo de ele se  iveste tot mai des deznadejdea….

 

Scurt pe doi

Standard

Zilnic ne trezim dimineata, bem o cafea, tragem o haina pe noi si in cele din urma iesim in lume. Plecam de acasa insa nu inainte de a ne asigura ca avem la noi aliatul cel mai de pret: masca. Fata pentru serviciu, cea pentru vecinul enervant de la etajul doi sau masca pentru oamenii cu care, vrei nu vrei, interactionezi zilnic.

Toti au asteptari, trag de tine intr-o parte si-n-alta, sunt priceputi, au senzatia ca te cunosc mai bine decat tine iar tu, incerci sa-i multumesti pe toti, reinventandu-te in fiecare clipa.

In fata sefului scoti din desaga zambetul cuminte si atitudinea supusa. La o tigara cu colegii te scuturi de decenta, razi, vorbesti, te prinzi in hora glumelor cu talc, portarului ii zambesti si il saluti politicos, iar pe strada adopti o mina serioasa nevrand sa iesi in evidenta.

Muncesti, te duci la sala, iesi in oras, iti petreci seara vorbind cu n necunoscuti si intr-un final, te intorci acasa. Respiri adanc, te uiti in jur si te intrebi: cine sunt azi? Cine am fost ieri? Cum sunt de fapt? Cat mai sunt eu si cat sunt perceptia celorlalti? Te cauti incercand sa te gasesti.  In drumul catre tine te pierzi si nu stii incotro sa mergi. Te aduni, il suni, te imbraci si pleci la el. In linistea rasuflarii voastre toata gandurile-ti capata contur. Zambesti, il iei in brate si ii spui “cu tine sunt intotdeauna eu. La pieptul tau ma regasesc de cate ori ma pierd ”.

It was written

Standard

Sunt zile ingropate in rutina, prin care treci manat de inertie.

Sunt zile in care ai vrea sa scapi de amorteala si in care astepti in zadar sa ti intample ceva care sa te aduca la viata.

Si sunt zile in care impacat fiind cu previzibilitatea zilei de maine cazi prada unei intamplari care iti da peste cap mersul lucrurilor, sirul gandurilor si cursul vietii:

“EL”, cel despre care nu mai stiai nimic de ani de zile, dar care totusi iti venea constant in minte, cel despre care te intrebai “oare ce mai face?” “pe unde mai umbla?”, cel de care ti-a placut odata, dar pe care nu l-ai fi recunoscut daca ar fi trecut pe langa tine apare brusc in viata ta.

Printre zambete, amintiri, marturisiri, bucurie si uimire te intorci la ziua in care l-ai vazut si ai senzatia ca timpul sta in loc. Ca anii care au trecut au fost in fapt, zile si ca ultima discutie dintre voi a avut loc ieri.

Esti incantata de ceea ce se intampla si te lasi purtata de val. Descoperi lucruri in comun si ai impresia ca va cunoasteti de-o viata.

Simti cum ceva in tine se schimba si cum totul capata un alt sens.

Orice gand, orice traire o imparti cu el si, manati de entuziasm, dati nastere unei legaturi despre care nu ati fi crezut ca poate exista.

Il simti aproape, chiar daca distanta va desparte.

Iti este de ajuns o privire ca sa “il citesti”.

Stii ce ganduri il incoltesc, fara sa spuna un cuvant.

Tristetea si bucuria lui par parca ale tale, iar tie nu-ti vine sa crezi.

Ii stii si binele si raul si totusi nu te temi. Te simti in siguranta si ramai.

Stai chiar daca uneori, ai vrea sa pleci.

Din cand in cand te pierzi. Iti spui ca poate ar fi mai bine sa nu simti, dar te aduni.

Te lasi surprinsa si esti sadica.

Accepti totul ca atare si cauti echilibrul.

Privesti in urma si nu-ti vine sa crezi unde ati ajuns.

Tragi linie si zambesti.

Esti impacat cu tine si n-ai nici un regret.

Stii ca daca ai da timpul inapoi, nu ai schimba nici cel mai mic detaliu, iar asta… iti este suficient pentru a merge mai departe.

EU, TU…NOI?!

Standard

Hey baby, ti-am spus vreodata ca te iubesc? Bineinteles ca nu. Si stii de ce?

Pentru ca EU nu pot sa mint.

EU nu stiu sa ma joc.

Dar TU baby?

Stiu, baby, TU nu minti.

TU esti intotdeauna sincer, TU nu stii sa te exprimi pe ocolite. TU  spui mereu ceea ce simti.

TU esti “mr. white lies”.

Iar EU, mr white lies, EU te urasc. Si stii de ce?

EU te urasc pentru ca m-ai facut sa cred in NOI.

                                                 ***

EU, TU, NOI- ce termeni abstracti, ce insiruire de nonsensuri.

Cine sunt EU, cine esti TU, si mai ales, cine am fost NOI?

De parca ar mai conta.

De parca acum, EU m-as gandi la NOI.

De parca TU ai fi crezut vreodata in NOI.

De parca NOI, am fost vreodata DOI.

Si totusi, baby, stii ce-a mai ramas din NOI?

Un gand , un cant si un sertar cu amintiri.

Un zambet si un ultim legamant:

EU voi uita de NOI.

Iar TU baby…. TU du-te unde vezi cu ochii!

Si ia cu tine si amintirea clipelor in care am fost NOI.

Si termenii“regret” , “rabdare”, in care TU oricum nu crezi si pe care n-ai putea sa-i alaturi intr-o fraza.

Dar stii ceva baby? EU pot.

EU “regret” ca am avut  “rabdare” si am dat crezare fiecarui cuvant de indragostit pe care TU il rosteai,  iar EU il huleam.

                                       ***

TU indragostit- o dulce amagire.

EU, pe picior gresit- o trista intamplare.

– “White lies only”- ar fi trebuit sa stiu. N-ar fi trebuit sa-mi iasa din minte.

Ar fi trebuit sa fug inainte ca TU si EU sa devenim NOI.

Si totusi, daca n-ai fi fost TU, n-as fi fost EU, cea de dupa NOI.

EU cea din nou puternica.

EU cea hotarata sa uite de NOI.

EU cea rautacioasa, despre care TU spuneai ca te duce in ispita.

                                                  ***

EU sunt vie baby. Sunt vie si traiesc intens.

EU stiu ce vreau.

 Dar TU, baby, te zbati intre ce ai, ce vrei si ce-ai putea avea.

TU baby, TU nu stii ce sa alegi si incotro sa mergi.

…..Du-te unde vezi cu ochii baby!

Si ia cu tine si ultimele ganduri dedicate tie…

EU,TU, NOI- THE END

Ce faci cand trecutul bate la usa?

Standard

Te arunci in valtoarea sentimenetelor? Cedezi primului impuls si implicit lui, sperand ca actiunile tale nu o sa aiba repercusiuni? Sau iti mentii verticalitatea, luciditatea si ii inchizi usa in nas, intr-un mod mai mult sau mai putin diplomat?

Bineinteles ca , la prima vedere, raspunsul ar fi “Evident ca nu ma intorc din drum! Ce-a fost a fost, acum nu mai  este….”Dar ce te faci cand EL continua sa aibe asupra ta o influenta aparte, care NU tine cont de vointa ta si pe care NU ti-o poti explica? Stii ca de iubit nu-l iubesti, esti constienta ca ti-e mai bine fara el si totusi iti dai seama ca nu poti sta departe de el…si aparent nici el de tine…Asta cu atat mai mult cu cat e tot timpul sub nasul tau, pentru ca, LA DRACU’ sunteti colegi de munca, de clasa sau vecini de bloc.

Ei bine, in cazul asta,  lucrurile se complica. “Si da-i si da-i si lupta si clopoteii…imi tiuie urechile”, caci DA, in astfel de situatii, abia acum incep dilemele si problemele existentiale:  Acum ce mai vrea de la mine? De ce nu ma lasa in pace si de ce  ii fac si eu jocul? Daca ne intalnim cum o sa fie, dar mai ales  ce o sa se intample dupa aceea? Cum o sa se comporte? O sa fie OK sau se va face ca ploua? Si mai ales, ce fac eu dupa aceea ( ca lui oricum nu-i pasa sau ii pasa prea putin)? Cum o scot la capat daca ma apuca din nou dragul de el? E ca-n bancul cu gaina…”daca fug zice ca sunt proasta, daca stau zice ca sunt curva..asa.. mai bine ma impiedic..”

Si te-mpiedici..o data, de doua ori, de noua ori, dupa care iti dai seama ca ai ajuns DIN NOU la punctul MORT. Impreuna nu puteti fii pentru ca, deh, sunteti vulcanici amandoi si o tineti numai in extreme- astazi va iubiti, maine va luati la misto, poimaine tipati ca nebunii unul la celalalt, iar la sfarsitul saptamanii va ignorati…ca dupa aceea sa o luati de la capat. Mai in gluma mai in serios, te gandesti ca poate ar trebui sa renunti… vorba aceea “glumeste in iubire, dar nu iubi in gluma, caci cel ce te iubeste, glumind te paraseste”. Si-l parasesti, te paraseste sau ca si-n TRECUT, va parasiti reciproc, lasand totul in aer, astfel incat sa ramana totusi o portita deschisa, ca vorba aceea, nu se stie cand va mai apuca. Si, cum la voi e “rau cu rau, dar mai rau fara rau”, mai devreme sau mai tarziu va mananca din nou si evident ca “nescarpinati” NU va lasati.

So you STUMBLE AND FALL AGAIN. Si-ti vine sa-ti iei campii sau sa-i crapi capul, pentru ca deja stii ca toate drumurile duc la EL, chiar si atunci cand NU mai vrei. Ai obosit si ai vrea sa spui STOP, dar cu toate acestea esti constienta ca ai o sensibilitate fata de EL. Esti dezamagita de tine si cu siguranta si de el. Insa in cele din urma, iti dai seama ca de fapt, EL merita tot RESPECTUL,  pentru ca face ce face si tot la el te intoarce, iar  asta…. fara nici un efort. Si-atunci ai vrea sa zidesti usa aceea….poate asa…TRECUTUL nu se mai transforma in PREZENT si VIITOR.

P.S: Textul a fost scris acum cateva luni si postat in alta parte, insa fair e sa apara si aici :).