Tag Archives: ieri

Ieri, azi, maine si oricand

Standard

picture103-1024x600Deunazi, m-am surprins gandindu-ma la „ieri”, „azi” si „maine”. M-am privit in oglinda si m-am vazut schimbata. Aceeasi eu, dar parca totusi alta. Aceleasi ganduri, dar indreptate in viitor.

Viitorul altfel: Un univers al nostru in care libertatea fiecaruia este pastrata si impartita-n doi.

M-am gandit apoi la el, cealalta fiinta din poveste. La ce-am avut si ce avem si am stiut: „i wouldn’t have it any other way”. Nu as schimba nici o-ntamplare in doi. Nu m-as vedea in nicio alta poveste decat cea de acum, cu nimeni altcineva in afara de el. Nu as fabula asupra unui viitor in care eu si el n-am exista. Nu m-as lasa din a-l iubi nici daca viata mea ar depinde de asta”.

Am incercat apoi sa-mi amintesc de mine inaintea lui. De povestile traite atunci si filmul meu s-a rupt. Uimita, am constat ca tot ce-a fost…. a disparut. Imi amintesc de fete, dar am uitat momente. Toate ranile pe care le purtam s-au dizolvat. Locul le-a fost luat de tot ce-nseamna eu si el. Amprenta lui o port mereu cu mine. Gandul la „ieri” nu-mi zboara mai departe de anul nostru impreuna. De parca inainate nu a existat nimic. De parca eu am aparut atunci. Cum am ajuns aici? Nu stiu. Ce va fi maine? N-am habar. Relatia noastra am trait-o intr-un continuu azi. Iar astazi, stiu ca nu as renunta la noi pentru nimic in lume. Ca imi pot inchipui un „azi” trait la fel si peste un an si peste cinci.

De parca am fi intr-o bucla atemporala, care ne stie inceputul, dar nu ne dezvaluie finalul. O ecuatie complexa, cu o necunoscuta, pe care nu vreau sa o dezleg. De care vreau sa ma bucur asa cum e. Care as vrea sa nu-si afle niciodata sfarsitul.

One moment in time

Standard

ieri aziMereu am fost omul care traieste “azi”. Astazi insa, imi zboara mintea la “ieri”.

Astazi, mi-as dori sa ma intorc la acel moment in care dupa o lunga fuga, am decis sa ma opresc si sa respir. Sa ma las surprinsa si sa cad prada acelor senzatii “altfel”. Altfel decat eram obisnuita, altfel decat mi-as fi dorit…altfel.

Acel moment in care ai senzatia ca ceva extrem de complicat devine deodata simplu, natural, firesc. In care simti cum brusc, valul ti se ridica de pe ochi si vezi lucrurile asa cum trebuiau sa fie.

Acea clipa in care totusi, ce va urma te sperie, dar te lasi prinsa in hora. Te invarti, te rasucesti, te joci, zambesti, ti-e frica, dar totusi te simti in siguranta. Ametesti, cazi, te ridici, te lasi din nou purtata in valtoare, dar stii ca ti-este bine.

Te simti protejata si traiesti cu senzatia ca locul tau e doar al tau, ca te astepta demult si n-are cum sa fie rau.

Momentul acela in care timpul parca se contracta, povestea ta se deruleaza cu viteza luminii iar tu simti ca te trezesti la viata, dupa o lunga amorteala.

Astazi, mi-e dor de ce a fost si reneg ceea ce este acum. Astazi, as schimba amorteala si starea de lehamite de acum, cu bucuria descoperirii si falsele probleme de atunci.

Astazi, mi-e dor de mine, cea de-atunci, insa ma impac cu mine cea de-acum.