Tag Archives: incursiune

Incursiune in cunoscut

Standard

Time-and-railwayAstazi mi-am facut bagajele si am pornit la drum. In cale mi-a iesit o tanara speriata, usor confuza si nesigura. Era mai mica decat mine cu aproape doi ani.  Se intreba ce trebuie sa faca. Sa porneasca la drum? Sa dea inapoi? I-am zambit si i-am spus: “Curaj. Mergi inainte. O sa te schimbe si n-o sa regreti. Fii tare”.  Langa ea statea un tip, impunator. Ma privea iscoditor, stiind exact ce se intampla. L-am tras deoparte si i-am spus “Fii bun cu ea. Stii bine unde o sa se ajunga”. “Fii fara grija”, mi-a raspuns, “stii ca esti in siguranta. Du-te acum, calatoria ta abia a inceput”. Am dat din cap in semn de incuviintare si am plecat din nou la drum.

M-am intalnit cu o fata la vreo 24 de ani. Plangea si repeta intr-una “o sa se intoarca. Sunt sigura. Era perfect pentru mine”. I-am sters lacrimile si i-am raspuns “nu, nu era pentru tine. N-o sa se intoarca si nici nu aveai nevoie sa o faca. Peste trei ani o sa privesti lucrurile altfel si o sa intelegi exact de cine aveai nevoie si de cine nu”. “De unde stii?”, m-a intrebat contrariata. “ Nu am timp sa iti explic. Ai incredere in mine. Hai, aduna-te si priveste inainte. Someone better is out there. Te asteapta..”Inainte sa mai apuce sa zica ceva, am pornit catre urmatoarea destinatie.

Am dat nas in nas cu o pustoaica tanara, abia iesita de pe bancile liceului. Era stresata si se temea. De ea, de lume, de ceea ce urma. Langa ea un pusti de-o seama. O tinea de mana si incerca sa o linisteasca, schitand planuri de viitor “o sa vezi ca o sa fie bine. O sa intri la facultate, iar in anul 2 o sa ne mutam impreuna. Cand o sa terminam cu scoala, o sa ne casatorim.” “N-ai de unde sa stii”, i-a spus “daca nu o sa fie asa?”, a adaugat. M-am apropiat de ea si am linistit-o“asculta-l, are dreptate. O sa intri la facultatea dorita. O sa o termini si o sa ajungi sa lucrezi acolo unde vrei”. “Si el? O sa mai fim impreuna? O sa fie asa cum vorbim acum?”, m-a intrebat plina de speranta, privindu-ma cu ochi mari, de copila inocenta. Am tacut pret de cateva secund si am raspuns “Nu iti mai pune atatea intrebari.  Traieste clipa. Esti tanara”, dupa care m-am departat, nevrand sa ii spulber visele.

Am ajuns apoi pe strazile copilariei mele. In fata mea, o pustoaica de 12 ani. Langa ea, pe o bordura, un pusti cu vreo 5 ani mai mare. Intre ei, o chitara. Se sorbeau din priviri si fredonau “noapte la mare, noapte la mare, buzele tale au gust de sare..” M-au observat si s-au oprit.  Copila a venit la mine si mi-a soptit “e prietenul meu si il iubesc. Nu e altul ca el.” “Mai discutam peste 15 ani” , i-am spus amuzata si am plecat.

Din spatele unei porti mi-a iesit in cale o fetita slaba, tunsa scurt, cu ochi mari si zambet larg. Cu pasi vioi s-a indreptat spre mine. Avea in spate un ghiozdan mai mare decat ea. M-a privit si s-a prezentat “ma cheama Cristina. Azi e prima zi de scoala. Am sase ani si abia astept sa ma fac om mare. Tu cine esti?”

“Ma cheama Cristina si sunt om mare. Grabeste-te incet. Exista un timp pentru toate”.

Advertisements