Tag Archives: lectie

Ziua in care l-am reinvatat pe “NU”

Standard

5338349795_ec70273e19In copilarie am fost fetita care l-a luat pe “NU” in brate. Nu imi amintesc cand si cum am dezvoltat acest “bun” obicei, dar odata pornit, nu m-am mai lasat de el. Orice mi se cerea, orice intrebare mi se adresa, raspunsul era doar unul: “NU”.

Cand am crescut, am dat-o in extrema cealalta: spuneam “DA” chiar si atunci cand totul in mine era “NU”. Nici nu apuca sa-mi zboare porumbelul ca deja imi parea rau si as fi vrut sa dau inapoi, dar era prea tarziu sau mi-era prea jena.

Pe masura ce anii treceau, obiceiul mi-a devenit problema: “DA”-ul zburda nestingherit, eu imi juram ca data viitoare nu mai fac, dar cu prima ocazie o luam de la capat.

Prietenii imi spuneau ca sunt prea buna, eu ma simteam slaba si-mi venea sa ma iau la palme.

Mizele insa, nu au fost niciodata suficient de mari, incat sa-mi invat lectia.

Totul pana cand, recent, am fost pusa in situatia in care un “DA” in loc de “NU” chiar mi-ar fi putut crea probleme pe termen lung.

Urmandu-mi metehnele de fier, am vrut si acum sa ajut. Zi dupa zi insa, gandul ca ceea ce urma sa fac era o idee extrem de proasta atarna tot mai greu. Chiar si atunci insa, m-am luptat cu el, agatandu-ma de unicul argument care imi permitea sa merg inainte. Cand pana si corpul a inceput sa imi transmita semnale ca-s pe cale sa fac o prostie, am inceput sa ma gandesc mai mult la mine.

Dupa o reflectare indelungata, am inteles ca era momentul sa schimb ceva. Mi-am dat seama ca, in cele din urma, neschimbate, ”bunele obiceuri” te faulteaza de nu te mai salveaza niciun zeu si nu te mai spala nicio apa.

Si atunci, desi cu inima grea, am spus „NU” in loc de „DA”. Brusc, ceva in mine s-a schimbat. O piatra mi s-a luat de pe inima si, pentru prima oara, m-am simtit puternica. Si mi-a placut.

Mi-am amintit apoi, vorbele unei vechi cunostinte: „cu cat refuzi sa-ti inveti lectiile, situatiile cu care te vei confrunta pentru a ti le insusi vor deveni mai dramatice. Batranul Saturn nu lasa nicio lectie neinvatata”.

Am constientizat atunci, ca eu am invatat-o pe a mea pe calea cea mai grea. Am dat la schimb timp, poate prea mult timp irosit. Am acumulat frustrari nenumarate si, cu siguranta, in poticnelile mele, am ranit cateva suflete. In cele din urma insa, am ajuns unde trebuie….

If i give you my life, would you know what to do with it?

Standard

trust-nias-piece-leap-of-faith1Sunt zile in care toate lucrurile se aseaza si se intrepatrund intr-un fel aparte. Zile in care tacerea orasului dintr-o dimineata se potriveste perfect cu piesa pe care o asculti in casti, cu gandurile care iti trec prin minte si cu senzatiile care te incearca.

Azi admiram pierduta orasul adormit. Eram fascinata de linistea pe care mi-o provocau strazile goale, copacii de un verde crud si cerul aproape innorat. Gandurile imi zburasera deja pe coclauri cand in casti a inceput “I remember you”- Skid Row. M-am adunat si am ascultat-o cu atentie. Nu o mai auzisem demult. Uitasem cat de mult imi place si ce versuri puternice are. Mi-am amintit cat de mult ma regaseam in ea in trecut si ce senzatii imi provoca. Am zambit si am cazut din nou pe ganduri. Cele mai interesante revelatii le ai cu mintea limpede si sufletul linistit.

Impactul pe care anumiti oameni il au asupra noastra este greu de imaginat.  O incursiune in sirul amintirilor poate scoate la iveala sentimente frumoase sau rani inca nevindecate.

O ora petrecuta cu persoana draga iti poate asigura “doza de fericire” pentru o zi intreaga, iar lipsa ei intr-un moment in care chiar ai vrea sa o vezi te poate prostdispune pentru o saptamana intreaga.

Momentul in care realizezi cat de mult inseamna un om pentru tine, cum iti influenteaza dispozitia este crucial. Te poate face ca, de spaima, sa fugi incotro vezi cu ochii sau iti poate crea toate premisele pentru a ramane fix in punctul in care te afli, chiar daca uneori ti-e greu si ai vrea sa renunti la tot.

Adevarata provocare consta in a alege persoanele carora le permiti sa aiba o asemenea influenta asupra ta.  “In mainile lui ai fi fost un fel de plastelina. Mai bine ca a plecat”, mi-a zis odata, cineva, cu referire la o terta persoana. “Nu zau?!” as fi vrut sa-i zic, dar am tacut. Daca eu simt ca omul ala merita sa ma “transform in plastelina”, care e problema? Daca ceva imi spune ca orisicum, persoana aia imi face mai mult bine decat rau, de ce ar trebui sa ma bucur ca nu mai e in viata mea? Daca simt ca un om ma modeleaza si imi ofera un echilibru despre care nu credeam ca exista de ce as da bir cu fugitii in momentele in care dau de greu?

Sunt situatii in care adevarata putere consta in a ramane in locul din care cel mai simplu ar fi sa pleci. In ochii altora, o asemenea decizie te transforma intr-o prostanaca sau o maniaca masochista. Uneori insa, o doza de masochism este exact ce ai nevoie.

Se spune ca Dumnezeu nu-ti da mai mult decat poti duce si ca in final, tot raul este spre bine. Sa te lasi pe mainile unui om stiind ca te poate rani, dar fiind convinsa ca nu o va face, este cea mai mare dovada de incredere pe care i-o poti acorda. Ce face cu ea, este alegerea lui. In cele din urma insa, tu nu ai decat de castigat.

In cel mai bun caz, pe termen lung, in viata ta ramane un om pe care stii ca te poti baza si alaturi de care, cumva, te simti mereu in siguranta. In cel mai rau caz, ramai cu o lectie dura invatata.

Aliatul cel mai de pret in asemenea situatii este intuitia. Acea voce care , bazandu-se pe propria ratiune, iti arata calea pe care trebuie sa mergi.

De cele mai multe ori, drumul dictat este de departe cel mai intortochiat si mai greu de strabatut. In mod paradoxal, pe masura ce il parcurgi iti dai seama ca de pe urma lui ai cele mai multe lucruri de invatat. Orice calatorie incepe insa, cu primul pas – capacitatea de a-ti asuma un risc.

Uneori, riscul pe care trebuie sa ti-l asumi este sa te faci plastelina in mainile cuiva.  “Figurina” pe care o simti “crescand” va vorbi despre alegerea ta. Daca indiferent de hopuri simti ca evoluezi frumos, inseamna ca ti-ai ales “artistul” potrivit. Cel caruia, la final de zi, ii spui zambind: “Nu am gresit cand m-am lasat pe mana ta”.

Scurt pe doi

Standard

Do you believe in dreams? That’s how I found you.…la propriu. Mi-ai aparut in vis, dar nu stiam cine esti. Imagini neclare, insa suficiente cat sa te pot recunoaste.

Tu, baiete fara chip din vis- Ce cauti tu, in viata mea? Ce lectie ma vei invata? Ce imi vei reaminti?

Dar eu? Ce caut eu in viata ta?

Da, stiu, toate se intampla cu un scop.

Al nostru insa care este? Ce ne-a unit si ce ne va intari?

Raspunsurile le vom afla dand timpului timp 🙂

P.S : tu, cel din vis, nu lua totul ca atare. Considera textul un exercitiu de scriere, pornind de la piesa asta 😀