Tag Archives: legatura

We lie best when we lie to ourselves

Standard

Atunci cand ne dorim foarte mult ca o relatie sa functioneze, atunci cand ne-am saturat de singuratate si credem ca am gasit pe cineva care ne poate scapa de ea, ajungem inevitabil sa ne mintim singuri. Sa ne spunem ca putem avea o relatie bazata pe motive rationale: “e un om bun, e de incredere, ma iubeste”.

Ca dragostea si pasiunea nu sunt totul intr-o legatura, ca putem sta cu cineva chiar daca nu ne potrivim in pat, chiar daca in cele mai intime momente nu simtim nimic, iar tot ce ne trece prin cap este “la dracu’ nu mai termina odata!”

De departe insa, cele mai multe minciuni ni le spunem atunci cand iubim sau cand credem ca ne-am indragostit. Atunci suntem atat de orbiti si entuziasmati de ceea ce ni se intampla incat ajungem sa ne auto-convingem de imposibilul: ca in numele dragostei, putem infrunta orice obastacol, ca daca tragem cu dintii suficient de mult si de tare de o relatie, in cele din urma ea va functiona.

Ajungem sa ne simtim conectati si legati de o persoana care poate nu simte la fel si care, atunci cand ii marturisim ce simtim, se intreaba in sinea ei “cum te poti simti conectat cu o persoana care simte orice mai putin o conexiune cu tine. Pentru ca o conexiune sa existe nu trebuie ca ambii sa simta la fel?!”

Este momentul in care pot aparea cele mai jenante situatii. Acelea in care el isi intreaba partenera “cui apartii tu?”, iar ea spune “mie isami”, pentru ca stie cu siguranta ca nu este a lui, dar nu-i poate spune asta ca sa nu-l raneasca. Momentul in care ea spune “te iubesc”, iar el tace sau balmajeste un “si eu” atat de lipsit de convingere, incat nici macar ea, oricat de indragostita ar fi, nu-l poate crede.

Este insa si momentul in care, privind totul cu detasare, incepi sa-ti pui tot soiul de intrebari.

Cum functioneaza mintea umana de ajungem in asemenea situatii? Care sunt mecanismele care ne fac sa ne punem valul pe ochi si sa vedem lucrurile altfel decat sunt ele? De ce? De ce, mai devreme sau mai tarziu, orice om ajunge sa se minta singur? De ce preferam o atare varianta in loc sa privim realitatea verde in fata, sa luam o decizie si sa ne tinem de ea?

Parca e mai simplu sa ne mintim sau chiar sa ne risipim in relatii care “ne-au ramas mici”, in loc sa culegem roadele experientelor traite si sa mergem mai departe, spre alte orizonturi, mai senine poate.

 

Advertisements

Mirrors

Standard

soul mates“It’s like you’re my mirror, my mirror staring back at meee. I couldn’t get any bigger, with anyone else beside of meeee”- am auzit de n ori versurile astea si o data nu mi-au atras atentia. Pana intr-o zi cand brusc, m-au percutat. Si mi-au placut. Ba mai mult, mi-au aprins un beculet. Mi-au amintit de un subiect pe care intr-un timp incercam sa-l inteleg, sa il identific in realitatea mea si a altora.

Cartile spun ca de-a lungul vietii, oamenii intalnesc mai multe suflete pereche, fiecare cu caracteristici si roluri diferite.

Eu cred ca sufletul pereche este doar unul.

Este acel om care te face sa vibrezi, pe care il privesti in ochi si ai senzatia ca stralucesti, iar stralucirea ta este atat de puternica incat se reflecta si asupra lui.

Este persoana alaturi de care totul se intampla natural, cu o viteza ametitoare, dar care nu te sperie. Este omul in ochii caruia iti vezi reflexia, care te echilibreaza, te completeaza si te face sa intelegi sintagma “doua suflete in unul”.

O imbinare atat de profunda, care nu poate fi obtinuta decat o data in viata, alaturi de un singur om.

Se spune ca sufletele pereche au trait candva o iubire atat de puternica, incat se intalnesc si in actuala viata.

Se regasesc pentru a-si impartasi ceva pentru o evolutie pozitiva. Rareori se intalnesc pentru a evolua impreuna, intr-o viata comuna.

Eu vreau sa cred ca relatia dintre sufletele pereche nu se termina niciodata. Doar se transforma in altceva.  Intr-o legatura pastrata sub o alta forma.

Soulmates always find a way…..

Lose yourself in a moment

Standard

Sunt persoane care te atrag cum le vezi si de care ai vrea sa te apropii fara sa eziti.

Sunt persoane cu care dezvolti o frumoasa legatura de prietenie si sunt persoane pe care vrei sa le eviti cu orice pret.

Sunt oameni care raman parte din tine chiar daca povestea voastra s-a incheiat si in fata carora stii ca ai ceda in orice clipa si cu orice pret si sunt oameni care orice ar  face nu reusesc sa-ti trezeasca dorinta.

Dar dincolo de toti, sunt acei oameni dragi  pe care nu-i stii de ieri de azi si cu care dezvolti din senin o legatura la care nu te-ai fi gandit nici in cele mai traznite vise.

Oameni care intr-un fel sau altul au fost mereu acolo- te-au ascultat, te-au sprijinit si te-au certat, astepand cuminti ziua in care sa-ti dea lumea peste cap.

Acei oameni care mereu au stiut ca vei fi “a lor” si care acum, s-au hotarat sa ia ce le apartine.

Persoane despre care stii ca nu vor renunta pana nu vei ceda.

Oameni care brusc, te fac sa cazi prada indoielii.

Te intrebi de ce tu? de ce acum? cum s-a ajuns aici, dar mai ales de aici incotro?

Si ingheti in loc. Ai vrea sa fugi dar nu ai cum, ai vrea sa ignori, dar este prea tarziu.

Inapoi n-ai cum sa te ascunzi, iar inainte refuzi sa mergi.

Esti coplesit de gesturi si cazi prada hotararii si determinarii lor.

Te pierzi pe tine si asisti la propria dezarmare.

Observi neputincios cum zidul cade strat cu strat, aidoma unei cepe curatata de cel mai abil bucatar.

Cu fiecare folie smulsa te zgudui din temelii si te simti expusa.

Vulnerabilitatea te doare si simti cum ceva in tine se strange.

Te simti mic si totusi duci lupta mai departe.

Stii ca in cele din urma vei ceda, dar speri sa amani momentul.

Te simti bine in compania lor, dar ti-e imposibil sa faci urmatorul pas.

N-ai vrea sa te lasi lovita si ceva in tine te tine inca in garda.

Poti sa mai duci si esti hotarata sa te impotrivesti pana la cea din ultima suflare.

Cand vei cadea rapusa de atata oboseala.

Si-atunci iti va ramane doar speranta…

Speranta ca timpul va cantari o clipa.

Ca lovitura nu te va desfiinta definitiv.

Ca odata depasita clipa, te vei ridica si vei reusi sa construiesti din nou, bucata cu bucata, zidul daramat cu atata iscusinta.