Tag Archives: love

Stuck on you

Standard

stuck on youAnimalele au ceva aparte. Sunt capabile sa te cucereasca si atunci cand declari sus si tare „i am more of a dog person” sau „i am a cat person”.  Nu m-am dat niciodata in vant dupa pisici, dar nici nu le-am displacut.  Mi-au placut intotdeauna, dar la altii in casa. In casa mea am avut usa deschisa doar pentru caini. Toate astea pana acum un an, cand mi-a cazut cu tronc un matz negru, frumos, cu ochii verzi ca jadul.

M-a acaparat timid, precaut. Am inceput prin a-i da de mancare pentru ca imi era mila de el. Mult timp nu m-a lasat sa-l mangai, dar nici n-am insistat. Incet, incet am inceput sa ne imprietenim. Ma astepta zilnic in fata casei, sa-i dau de mancare. Apoi a venit toamna si au inceput ploile. Mi s-a facut mila de el si am inceput sa-l iau in casa cand ploua. Ii facusem un culcus in camara si ii luasem o litiera just in case.  Dupa toamna a venit iarna si am inceput sa il iau sa doarma cu mine in camera, ferindu-l de caine. In camara era mult prea rece pentru a-i mai fi bine.

Acum e din nou toamna, iar eu mi-am dat seama ca a intrat pe sub pielea mea atat de mult, incat seara,  daca nu se cere singur in casa, ma duc eu sa-l strig,  pentru ca fara el, camera mea mi se pare goala.

Asemenea animalelor, in viata, uneori avem sansa de a da peste oameni care ajung sa ne cucereasca fara sa ne dam seama cand si cum s-a intamplat. Acele persoane care ni se cuibaresc atat de bine in suflet, incat nu reusim sa le mai scoatem de acolo, orice s-ar intampla. Cei care ne-au marcat viata din clipa in care au intrat in ea, in fata carora am depus orice arme. Oameni pe care suntem dispus sa ii iertam, indiferent cate traznai fac.

Acele persoane pe care le iubim din tot sufletul, dar care din cand in cand, ne fac sa zicem „gata! Pana aici!”. Pe care insa, ajungem sa le iertam odata ajunse in fata noastra. In a caror ochi gasim mereu puterea de a merge mai departe, de a depasi inca un „bolovan” relational. Oameni in a caror privire ne simtim acasa, a caror imbratisare ne este cea mai draga haina si al caror sarut ne spulbera orice necaz.

De mai bine de trei ani jumate, in viata mea a intrat un astfel de om. Uitandu-ma inapoi, am senzatia ca suntem impreuna de o viata si ca relatia noastra a trecut, de-o potriva, prin prea multe incercari si clipe unice, de fericire pura.  Privind inainte, imi dau seama ca indiferent ce s-ar intampla, va fi mereu acolo, voi fi mereu acolo.

Uneori, inca ma intreb cum si cand mi-a devenit la fel de drag ca insasi viata. Pana unde voi merge si cat va rezista relatia noastra.  Alteori ma cert si imi spun ca sunt slaba. Ca ar fi trebuit sa plec de mult, oricat de greu mi-ar fi fost.  In fiecare zi, insa, cand pun capul pe perna, imi vine in minte un singur gand: „sunt slaba? Poate, dar nu am nicio problema sa fiu slaba in numele iubirii.”

Advertisements

I love you so much, it hurts

Standard

Ceea ce veti citi mai departe este de fapt o leapsa preluata de aici. Nu o transmit nimanui. Insa cine vrea, este liber sa o preia :).

Despre dragoste s-a scris si s-a cantat dintotdeauna. Se spune ca iubirea e cel mai frumos sentiment, ca iti da aripi si te umple de optimism. Insa ce se intampla cand iubirea  face casa cu suferinta? ”I love you so much, it hurts”– expresia asta am auzit-o zilele trecute, intr-un film….

Stand drept si judecand stramb, nu am putut sa nu ma intreb daca in asemenea cazuri se mai poate vorbi de iubire…Se spune ca nimic nu este mai dulce si mai inaltator decat iubirea. Insa ce poate fi inaltator si mai ales dulce in suferinta? Cum poti sa iubesti pe cineva care iti provoaca mai multa durere decat placere? Si mai ales, cum poti asocia iubirea cu suferinta?

Iubirile neimpartasite, care te fac sa suferi, nu sunt iubiri, ci doar incapatanari. O inlantuire de gesturi, actiuni si sentimente care merg mana-n mana cu sadismul si care in final, nu aduc nimic bun…De exemplu, iti place de el, sunteti impreuna (sau nu), tu vrei sa fii cu el, el insa….nu prea… Si atunci iti pui ambitia sa-l cuceresti. Incerci printr-o metoda, incerci prin alta, dai gresi, dar perseverzi. Cazi si te ridici, strangi din dinti, conviinsa fiind ca intr-o zi va fi al tau. El insa, se tine tare, iti da de inteles ca ceea ce simte nu se va schimba, iar in final dispare…constient ca aceasta este singura modalitate de a iesi din viata ta.

Iar tu, suferi, plangi si in cele din urma iti dai seama ca cea mai stranie forma de a indeparta pe cineva este de a sta langa el, si a sti ca nu-l vei putea avea niciodata. Abia acum constientizezi ca totul a fost in zadar, ca nu ai facut altceva decat sa-l alungi din viata ta si ca intr-adevar, il iubesti atat de mult, incat te doare. Si cum sa nu te doara cand se spune ca dragostea este o fiinta salbatica. Cand incercam sa o tinem in frau, ne distruge. Cand incercam sa o inchidem, ne inrobeste. Cand incercam sa o intelegem, ne tulbura.

Si cum sa nu ne tulbure atata timp cat depindem de ea in orice imprejurare: in relatiile cu prietenii, in cele de cuplu, in sanul familiei, la serviciu sau la scoala. Si cum sa o intelegem, atata timp cat o percepem diferit? Este mai simplu sa o traim, sa o simtim si sa ne lasam purtati pe aripile ei, decat sa o definim sau sa vorbim despre ea.

Suntem insa obligati sa-i facem fata cum stim mai bine sau cum credem de cuviinta, chiar si cu riscul de a nu obtine intotdeauna rezultatele dorite.

Cum  “cantam” insa iubirea? Raspunsul se afla inlauntrul fiecaruia…caci nu uitati, inima are taine pe care nici o ratiune nu le poate patrunde. 🙂

Ce faci cand trecutul bate la usa?

Standard

Te arunci in valtoarea sentimenetelor? Cedezi primului impuls si implicit lui, sperand ca actiunile tale nu o sa aiba repercusiuni? Sau iti mentii verticalitatea, luciditatea si ii inchizi usa in nas, intr-un mod mai mult sau mai putin diplomat?

Bineinteles ca , la prima vedere, raspunsul ar fi “Evident ca nu ma intorc din drum! Ce-a fost a fost, acum nu mai  este….”Dar ce te faci cand EL continua sa aibe asupra ta o influenta aparte, care NU tine cont de vointa ta si pe care NU ti-o poti explica? Stii ca de iubit nu-l iubesti, esti constienta ca ti-e mai bine fara el si totusi iti dai seama ca nu poti sta departe de el…si aparent nici el de tine…Asta cu atat mai mult cu cat e tot timpul sub nasul tau, pentru ca, LA DRACU’ sunteti colegi de munca, de clasa sau vecini de bloc.

Ei bine, in cazul asta,  lucrurile se complica. “Si da-i si da-i si lupta si clopoteii…imi tiuie urechile”, caci DA, in astfel de situatii, abia acum incep dilemele si problemele existentiale:  Acum ce mai vrea de la mine? De ce nu ma lasa in pace si de ce  ii fac si eu jocul? Daca ne intalnim cum o sa fie, dar mai ales  ce o sa se intample dupa aceea? Cum o sa se comporte? O sa fie OK sau se va face ca ploua? Si mai ales, ce fac eu dupa aceea ( ca lui oricum nu-i pasa sau ii pasa prea putin)? Cum o scot la capat daca ma apuca din nou dragul de el? E ca-n bancul cu gaina…”daca fug zice ca sunt proasta, daca stau zice ca sunt curva..asa.. mai bine ma impiedic..”

Si te-mpiedici..o data, de doua ori, de noua ori, dupa care iti dai seama ca ai ajuns DIN NOU la punctul MORT. Impreuna nu puteti fii pentru ca, deh, sunteti vulcanici amandoi si o tineti numai in extreme- astazi va iubiti, maine va luati la misto, poimaine tipati ca nebunii unul la celalalt, iar la sfarsitul saptamanii va ignorati…ca dupa aceea sa o luati de la capat. Mai in gluma mai in serios, te gandesti ca poate ar trebui sa renunti… vorba aceea “glumeste in iubire, dar nu iubi in gluma, caci cel ce te iubeste, glumind te paraseste”. Si-l parasesti, te paraseste sau ca si-n TRECUT, va parasiti reciproc, lasand totul in aer, astfel incat sa ramana totusi o portita deschisa, ca vorba aceea, nu se stie cand va mai apuca. Si, cum la voi e “rau cu rau, dar mai rau fara rau”, mai devreme sau mai tarziu va mananca din nou si evident ca “nescarpinati” NU va lasati.

So you STUMBLE AND FALL AGAIN. Si-ti vine sa-ti iei campii sau sa-i crapi capul, pentru ca deja stii ca toate drumurile duc la EL, chiar si atunci cand NU mai vrei. Ai obosit si ai vrea sa spui STOP, dar cu toate acestea esti constienta ca ai o sensibilitate fata de EL. Esti dezamagita de tine si cu siguranta si de el. Insa in cele din urma, iti dai seama ca de fapt, EL merita tot RESPECTUL,  pentru ca face ce face si tot la el te intoarce, iar  asta…. fara nici un efort. Si-atunci ai vrea sa zidesti usa aceea….poate asa…TRECUTUL nu se mai transforma in PREZENT si VIITOR.

P.S: Textul a fost scris acum cateva luni si postat in alta parte, insa fair e sa apara si aici :).