Tag Archives: moment

(N-)avem timp pentru toate

Standard
your time is now

Azi am vazut doi oameni fericiti. Erau tineri si se iubeau, sau cel putin asa parea. Stateau imbratisati in statie la Cismigiu si se sarutau cu foc. Ochi inchisi, sentimente pure. Erau frumosi, ascunsi in universul lor impartit la doi. Timpul parea sa fie de partea lor, iar orice altceva nu mai conta.
 Privindu-i, m-am intrebat daca eu as mai putea face asa..raspunsul..tacere. Mi-am dat seama atunci ca, astazi, timpul si pasiunea mea se masoara altfel. Ca a trecut prea multa vreme de cand faceam si eu asa si imi placea.
As fi vrut atunci sa-mi surprind iubitul cu o vizita neanuntata si o invitatie in parc…si ce surpriza ar fi avut…probabil l-ar fi busit rasul, dar doar dupa ce mi-ar fi aruncat privirea aia, care spune raspicat “pe asta de unde ai mai scos-o?!”. Dar stiam oricum ca nu-i acasa, ca munca ii taie mult din “timpu-n doi”.
 Pentru ca in lumea “oamenilor mari” timpul se scurge altfel. Intre cinci drumuri la sala, la munca si acasa abia mai gasim timp sa ne intrebam “cum ti-a fost ziua?”.
Plimbarile prin parc, saruturile nepasatoare in vazul lumii nu-si mai au locul. Apartin unor vremuri demult apuse, alea  de liceu, cand totul era “roz si pufos”.
Astazi, prioritatile par a fi altele, iar “bucura-te de lucrurile simple” nu pare a fi printre ele.
Timpul pe care suntem dispusi sa-l acordam noua si celuilat este tot mai limitat. Putinul cu care ajungem sa ne multumim este infiorator. Visam la povesti complete ca-n liceu, dar ne multumim cu flash-uri. Pentru ca in ziua de azi, mancarea a devenit fast food, iar relatiile s-au transformat in speed daiting.
Timpul parca nu mai are rabdare cu noi sau poate noi ne incapatanam sa alergam prin el.
Imi par de prea multe ori prea grabita sau prea inceata fata de viteza cu care trec si se petrec toate in jurul meu.
Mi-ar placea si mie sa ma sarut cu iubitul in mijlocul strazii fara sa-mi pese.
 As vrea sa simt ca timpul e din nou de partea mea, iar  momentele in care sta in loc sunt tot mai numeroase.
Mi-ar placea ca gandurile si sentimentele sa-mi ramana la fel de luminoase si de neclintit ca-n vremurile cand eram aidoma tinerilor din statie de la Cismigiu.
Mi-ar placea sa pot spune “avem timp pentru toate”. Dar nu avem sau nu vrem sa avem….e mai usor sa spunem “sunt busy rau”….pana intr-o zi cand unul va spune “acum am timp”, iar celalalt va raspunde “imi pare rau, timpul meu a expirat.
Advertisements

Someday, one day…today

Standard

indexViata te pune in situatii dintre cele mai diferite.

Lectiile care trebuie invatate sunt de multe ori dureroase, iar parcurgerea lor te poate duce la limita disperarii.

Situatiile delicate cu care ajungi sa te confrunti iti pot rasturna convingerile si principiile dupa care te-ai ghidat o viata intreaga.

Lucrurile pe care, dintr-un motiv sau altul,  alegi sa le accepti sau sa le faci te uimesc,  isi lasa amprenta asupra ta si, inevitabil, in cele din urma, iti starnesc o serie de intrebari.

“Cum am ajuns aici?”, “De ce simt asta acum?” ,  “Ce fac mai departe?”, “Unde gresec?”, “Ce  pot schimba?” , “Ce am invatat din asta?”, “Cum de nu mi-am dat seama spre ce ma indrept ?”.

Intrebarile pot fi de multe feluri. Deseori, cele mai comune sunt  “De ce mi se intampla tocmai mie?”, “Cum  si in cat timp o sa trec peste asta?”

Timpul este un lucru ciudat.  Se dilata cand vrei sa treaca mai repede si se contracta cand iti doresti ca un moment, o senzatie sa dureze o vesnicie.

Poate sa-ti fie cel mai strasnic aliat sau cel mai crancen dusman.

“Da-I timpului timp”, spunea o vorba auzita demult. “Timpul le vindeca pe toate”,  “Lasa, e timp”,  “Toate se vor rezolva la momentul potrivit”, auzeam de la cate o voce consolatoare, ori de cate ori ceva nu iesea asa cum imi doream.

De cele mai multe ori insa, timpul nu le vindeca pe toate,  iar ocaziile pierdute nu se mai intorc.

Ranile inchise le purtam cu noi sub forma unor cicatrici care ne modeleaza viata si personalitatea.

Vorbele ramase nespuse atarna ca pietrele de moara, ne impiedica sa ne gasim linistea sau sa mergem mai departe.

“Momentul potrivit” impins dincolo de ziua de astazi poate fi uneori tardiv.

Un “te iubesc” spus prea tarziu poate sa nu mai insemne nimic.

Ziua in care te decizi sa ierti,  sa acorzi o sansa sau sa iti ceri iertare poate fi cea in care celalalt decide sa nu mai asculte, satul sa astepte momentul potrivit.

Calea catre gasirea “momentului potrivit” poate fi de-a dreptul inselatoare si chiar periculoasa.

Indarjirea de care dai dovada pe drumul tau se poate intoarce impotriva ta.

Situatiile  pretabile “momentului potrivit” sunt greu de identificat.

Am convingerea ca toate se intampla “la momentul potrivit”.  Oamenii de care ai nevoie apar in viata ta cand te astepti mai putin. Lectiile care trebuie invatate vor fi invatate oricum. Informatiile care-ti sunt destinate vor ajunge la tine in cele din urma.

E crezul meu si ma voi raporta la el mereu. Niciodata insa nu ma voi folosi de el pentru a amana lucruri, situatii, care pot fi rezolvate azi.

Niciodata nu o sa evit o discutie spunand ca nu este momentul potrivit, cand de fapt sunt constienta ca momentul este la fel de potrivit ca oricare altul, dar ma tem de ce ar putea urma sau nu am chef de ea.

Niciodata nu o sa vorbesc maine despre ceea ce simt azi, pe motiv ca este timp.

Pentru ca uneori maine chiar este prea tarziu….

One moment in time

Standard

ieri aziMereu am fost omul care traieste “azi”. Astazi insa, imi zboara mintea la “ieri”.

Astazi, mi-as dori sa ma intorc la acel moment in care dupa o lunga fuga, am decis sa ma opresc si sa respir. Sa ma las surprinsa si sa cad prada acelor senzatii “altfel”. Altfel decat eram obisnuita, altfel decat mi-as fi dorit…altfel.

Acel moment in care ai senzatia ca ceva extrem de complicat devine deodata simplu, natural, firesc. In care simti cum brusc, valul ti se ridica de pe ochi si vezi lucrurile asa cum trebuiau sa fie.

Acea clipa in care totusi, ce va urma te sperie, dar te lasi prinsa in hora. Te invarti, te rasucesti, te joci, zambesti, ti-e frica, dar totusi te simti in siguranta. Ametesti, cazi, te ridici, te lasi din nou purtata in valtoare, dar stii ca ti-este bine.

Te simti protejata si traiesti cu senzatia ca locul tau e doar al tau, ca te astepta demult si n-are cum sa fie rau.

Momentul acela in care timpul parca se contracta, povestea ta se deruleaza cu viteza luminii iar tu simti ca te trezesti la viata, dupa o lunga amorteala.

Astazi, mi-e dor de ce a fost si reneg ceea ce este acum. Astazi, as schimba amorteala si starea de lehamite de acum, cu bucuria descoperirii si falsele probleme de atunci.

Astazi, mi-e dor de mine, cea de-atunci, insa ma impac cu mine cea de-acum.