Tag Archives: muzica

Never let me go

Standard

tumblr_static_filename_640_v2O piesa buna, o seara linistita, un pahar de vin si gandurile o iau la vale…Oameni, situatii, intamplari- toate trec prin viata mea si-n urma lor raman doar  intrebari. Ce am avut? Ce am pierdut? Cat m-am schimbat, cat am ramas la fel? De unde am plecat si unde am ajuns? Ce lectii am invatat si unde sunt inca repetenta?

Era o vreme in care credeam ca stiu cine sunt si ce vreau. Apoi mi-am dat seama ca de fapt nu stiu nimic.

Credeam ca a fi puternic inseamna a-ti cladi ziduri de nedaramat.  Am inteles apoi, ca, de multe ori, puterea imbraca vesmintele blandetii si  delicatetei.

Eram convinsa ca drumul pe care o apucasem nu  are cum sa fie mai rau decat tot ce traisem pana atunci. Ulterior, mi-am amintit ca niciodata nu trebuie sa spui niciodata.

Candva credeam ca niciodata nu voi mai iubi cum am iubit in momentul x sau y al vietii mele.  Acum am inteles ca nimic nu se compara cu ce am trait in ultimii trei ani.

In urma cu trei ani, credeam ca s-a scurs din mine si ultima farama de anduranta. Acum stiu ca, la nevoie, gasesc resurse nebanuite de a continua.

Prin hatisurile relatiei, am crescut, m-am redescoperit si am prins aripi. Zburand tot mai sus, am trait bunele si rele- mereu neobosita, tot mai rezistenta.

Acum insa, teama si oboseala m-au ajuns din urma. Acum ma tem ca totul se va face scrum intr-o secunda.

Azi sunt constienta de cat de mult iubesc, insa ma sperie ca iubirea este singurul pilon de care mai dispun.

Inainte aveam nenumarate motive sa coninui, acum am doar unul sa raman.

Culorile din juru-mi incep sa se cojeasca, iar dincolo de ele se  iveste tot mai des deznadejdea….

 

My cocaine

Standard

Si iata cum tot ascultand o piesa, pana la urma te loveste si inspiratia 😀

E ciudat sa iti dai seama ca, intr-o oarecare masura, esti dependenta de o persoana cu care te-ai intersectat intr-o perioada a vietii tale.

 Ceea ce te sperie defapt, e impactul pe care l-a avut asupra ta.

E derutant sa realizezi ca durerea ta este si bucuria ta.

Ratiunea intra in alerta, inima tresare iar tu…ramai inert.

Amintirile renasc, gandurile tac, inima urla, iar tu te panichezi.

Rewind. Fast Forward. Stop. Error

Pui lucrurile cap la cap si zambesti. Iti dai seama ca nu esti singura. Ca ceva exista si de cealalta parte, chiar daca , poate, entuziasmul nu e la fel de mare.

Ti-e frica si nu stii cum sa reactionezi.

Gesturi uitate devin naturale.

Le simti ca fiind mereu acolo, intotdeauna“ale voastre”. Le dai curs si profiti.

Te bucuri, chiar daca stii ca la sfarsitul zilei vor disparea.

Esti totusi linistit, pentru ca stii ca data viitoare va fi exact la fel.

Te intrebi “de ce ajungem mereu aici?, iar raspunsul nu se lasa asteptat “pentru ca asa suntem noi facuti”.

Zambesti si taci. Stii exact ce ai vrea sa spui, dar mandria iti inchide gura.

Stii ca ai nevoie de el, dar nu i-ai recunoaste-o nici in ruptul capului.

Schimbi subiectul si lasi impresia ca nu-ti pasa.

La sfarsitul zilei, te ridici si pleci. Argumentele cedeaza in fata sentimentelor, ratiunea este redusa la tacere, iar glasul inimii se face auzit:

“You’re my cocaine. If u need me, I’ll be there”.

The sound of missing you

Standard

Am spus mereu si o repet- nu-mi place muzica haus. Insa din An in Paste mai rasare cate o piesa care pana si mie imi gadila auzul. Este si cazul piesei de mai jos. De vreo saptamana am tot auzit-o pe ici pe colo, iar de vreo doua zile e pe repeat in winamp :D. Enjoy 😉

Din nou muzica

Standard

Pentru ca suna bine, pentru ca-mi place si pentru ca se potriveste cu postul asta  luati-l ca pe o completare 😀

Pentru doritori iata si versurile :

I hung up the phone tonight
Something happened for the first time
Deep inside
It was a rush
What a rush
‘Cause the possibility
That you would ever feel the same way
About me
It’s just too much
Just too much
Why do I keep running from the truth
All I ever think about is you
You got me hypnotized
So mesmerized
And I’ve just got to know
 

 

Do you ever think
When you’re all alone
All that we could be?
Where this thing could go?
Am I crazy or falling in love?
Is it really just another crush?
Do you catch a breath
When I look at you?
Are you holding back
Like the way I do?
‘Cause I’m trying, trying to walk away
But I know this crush ain’t going
Away
 
Has it ever crossed your mind
When we’re hanging,
Spending time, girl, are we just friends
Is there more
See it’s a chance we’ve gotta take
‘Cause I believe that we can make this
Into something that’ll last
Last forever
Forever
 

Do you ever think
When you’re all alone
All that we could be?
Where this thing could go?
Am I crazy or falling in love?
Is it really just another crush?
Do you catch a breath
When I look at you?
Are you holding back
Like the way I do?
‘Cause I’m trying, trying to walk away
But I know this crush ain’t going
Away

 

Why do I keep running from the truth
All I ever think about is you
(All I ever think about)
You got me hypnotized
So mesmerized
And I’ve just got to know

Alive

Standard

Constat ca am acumulat multa energie pozitiva. Muzica, soarele si caldura ma fac sa ma simt din nou vie. Slava Domnului ca am scapat de amorteala de peste iarna. Simt nevoia sa petrec cat mai mult timp in aer liber. Vreau sa ma plimb, sa simt adierea vantului si caldura razelor de soare.  Simt nevoia sa cant si sa dansez.

Danseaza ca si cand nimeni nu te vede/ Canta de parca nu te-ar auzi nimeni/ Iubeste ca si cum nimeni nu te-a facut vreodata sa suferi.”- cam asa s-ar putea exprima in cuvinte simple starea mea actuala.

Mi-e dor sa dansez, sa ma zbantui  pana nu-mi mai simt picioarele. Imi lipsesc iesirile in club cu shorty a mea si “rautacismele” caracteristice noua (  still got your back girl). Mi-e dor de basii pe care ii simteam in stomac, de piesele care ne bagau in transa si mai ales, de aerul rece, de la 5 dimineata, cand istovite, reuseam cu chiu cu vai sa o luam spre casa.

Ma uit pe geam si ma bucur de o simpla zi insorita. Muncesc ca un robotel, dar imi reincarc bateriile cu o plimbare in parc, dupa opt ore de stat cu ochii in calculator.

Ascult obsesiv o piesa sau alta. Ma trezesc ca o fredonez  o zi intreaga, facand abstractie de tot si de toate. Asociez versuri cu momente si amintiri si ma bucur ca, bune sau rele, am avut ocazia sa le traiesc pe toate.

Mi-e dor de persoane dragi si am curajul sa spun ce simt. Rad ca un copil, iar asta ma face sa ma simt bine. Resimt ranile din trecut, dar imi pastrez inima deschisa. Imi recunosc greselile, dar nu ii condamn pe cei care mi-au gresit. Nu regret nimic din ce am facut si privesc in viitor cu optimism.  Ma schimb. Simt. Iubesc. Traiesc.  Dau drumul la muzica si ma las din nou purtata de val.…