Tag Archives: parinti

Letter to my unborn child

Standard

imagesDragul meu,

Stiu  ca te lasi asteptat, si probabil ca ai un motiv foarte bun pentru asta.  Mi-ar fi placut sa il stiu si eu, dar asa cum bine am invatat pana acum, „toate au rostul lor”, iar rostul va fi dezvaluit „la momentul potrivit”.

Stiu, stiu, trebuie sa am rabdare, dar uneori parca ajung la capatul ei.

Tu insa, pari foarte rabdator. Ba mai mult, sunt convinsa ca atunci cand vei decide sa apari, ma vei invata foarte multe despre rabdare, doar fiind tu insuti. Si vai, ce provocare o sa fie!

Probabil i-ai auzit pe unii si pe altii spunand ca inca nu sunt pregatita.Ca daca ai aparea acum in viata mea,  nu as sti ce sa fac cu tine.

Eu insa vreau sa te asigur ca se inseala.

E adevarat ca la inceput, mai mult ca sigur ma voi panica. In definitiv, nimeni nu se naste pregatit pentru asa ceva. Dar promit ca am sa invat sa te inteleg din mers. Ba mai mult, iti ofer si-o garantie: iubirea ce ma va lega de tine-cel mai de pret atuu pentru a face totul cat pot de bine.

Stiu, par naiva si copilaroasa, dar zau ca nu-s. Te vei convinge insa, „la momentul potrivit”.

Atat te rog, increde-te in mine si grabeste-te sa ajungi intai aici.

Si daca poti, ia de la mine culoarea parului si forma gurii, iar ochii musai fura-i de la tati (da, da, stii tu cine e„tati”).

De fapt stii ce, fii cum vrei tu- bucatica rupta din tati sau mini-eu. Sarmant ca el sau bland ca mine. Cu firea noastra sau total opus de noi..

…doar fii..(in viata mea sau viata noastra)

dar fii voios si sanatos.

Cu drag,

Mami

Advertisements
Aside

ImageNu demult, intr-o carte, am dat peste urmatorul pasaj:

Lumea intreaga e un teatru, iar noi suntem actorii. Viata distribuie rolurile, dar noi alegem felul in care jucam. Toti suntem spectatori si actori in aceeasi masura, doar rolurile difera.”

Uneori am senzatia ca “rolul” distribuit de”viata” este de fapt “rolul” pe care altii ni-l atribuie si pe care noi alegem sa il acceptam.

Permitem unor oameni sa ne “ia de buni” doar pentru ca ne sunt dragi.

Acceptam “rolul” dictat de ei doar pentru ca vrem sa le fim alaturi.

Renuntam la statutul de “actor” si ne transformam in “spectatorul” vietii noastre.

Ne lasam exploatati de sefi, sefute si colegi doar pentru ca avem impresia ca alta cale nu exista.

Strangem din dinti, injuram in barba si ne promitem ca lucrurile nu vor ramane asa mult timp. Si trece un an, si inca unul, iar pret de cativa ani mai tarziu ne dam seama ca timpul “ne-a trecut”, ca jocurile au fost facute si prin urmare, e prea tarziu sa mai schimbam ceva.

Ajungem sa ne plafonam la un serviciu care ne plictiseste, ne intoarcem intr-o casa rece sau poate la un partener pe care nu-l mai vrem, cu care nu mai avem nimic in comun, dar alaturi de care am ramas “de dragul lu’ ala micu”.

Cadem prada frustrarilor si ramanem ancorati in ele.

Cineva mi-a zis mai demult ca tot ceea ce ni se intampla este rezultatul alegerilor noastre.

Si atunci de ce alegem sa ne facem rau? De ce ne condamnam singuri la statutul de “om nefericit”?

De ce alegem “calea” sau “rolul” pe care altii il vor pentru noi?

Am intalnit persoane care au ales liceul si facultatea X sau Y doar pentru ca asa le-au zis parintii, chiar daca ei ar fi urmat o alta cale.

Am cunoscut oameni care s-au multumit cu locul doi sau trei in viata unei persoane pentru care ar fi vrut sa fie pe primul loc.

Si atunci, nu pot sa nu ma intreb de ce ne resemnam in fata situatiilor pe care “viata” ni le scoate in cale,  doar pentru ca “asa a fost sa fie”?

De ce nu gasim curajul sa spunem “Nu! Nu asa trebuie sa fie. Nu acesta este rolul pe care vreau sa-l joc!”

Odata, intr-un film, am intalnit un concept pe care il voi prefera oricarei alte teorii privind liberul arbitru:

Cei mai multi oameni isi traiesc viata urmand calea stabilita, prea speriati ca sa aleaga alta. Insa, ocazional, apar si oameni care doboara toate obstacolele ce le-au fost puse in drum. Oameni care descopera ca liberul arbitru este un dar a carui deprindere nu si-o vor insusi pana ce nu vor lupta pentru el. Cred ca acesta este de fapt planul marelui sef. Ca poate intr-o zi, nu el va scrie planurile, ci ei”.

Suna mai bine, nu-i asa?

Eu zic ca da, dar poate sunt o visatoare…

Alegand sa poti alege