Tag Archives: poveste

He who rejects change is the architect of decay

Standard

schimbariOamenii sunt facuti sa evolueze. Motivele pentru care drumurile a doi indivizi se separa sunt dintre cele mai diverse. Ceea ce ramane in urma e un maldar de momente, un sir de intamplari si trairi carora poate le facem fata cu greu.

Lectii se invata mereu, teste sunt trecute sau picate in orice moment din zi, iar legaturi se fac si se desfac la tot pasul.

Schimbarea este constanta. Felul de a o gestiona face insa diferenta.

Un capat de drum poate fi vazut ca sansa la “o alta viata” sau ca o moarte dureroasa.

Decizia de a ramane ancorat in ceva care nu-ti prieste este cea care iti poate pune bete in roate. Incapatanarea de a ramane blocat in amintiri vechi in loc de a crea altele noi este cea care te poate face sa ratezi urmatorul capitol din povestea vietii tale.

Vechile cutume sunt cele care te pot impiedica sa-ti gasesti linistea sau implinirea.

Schimbarea este intotdeauna benefica. Este cea care te face  sa ajungi exact in punctul in care trebuie sa fi. Cea care te ajuta sa intelegi unde ai gresit si ce ai de indreptat la propria persoana.

Te indruma pe o alta cale si iti arata cat poti sa accepti intr-o situatie data. Iti testeaza limitele sau te duce dincolo de ele.

Pasul insa trebuie facut. Relatiile menite sa se rupa nu pot fi tinute artificial. Schimbarea trebuie acceptata. Ce ai in fata, ramane de vazut. Ce lasi in spate e oricum parte din tine.

Te poti intoarce schimbat in punctul din care ai fost incurajat sa pleci sau poti deveni altcineva altundeva.

Etapele vietii sunt ciclice. Orice capitol deschis trebuie incheiat.

Finalul insa, ti-l faci singur. Nimeni nu poate alege pentru tine. Nimeni nu-ti poate scrie povestea, iar tu nu te poti faulta, incapatanandu-te sa ramai pe loc.

Advertisements

One moment in time

Standard

ieri aziMereu am fost omul care traieste “azi”. Astazi insa, imi zboara mintea la “ieri”.

Astazi, mi-as dori sa ma intorc la acel moment in care dupa o lunga fuga, am decis sa ma opresc si sa respir. Sa ma las surprinsa si sa cad prada acelor senzatii “altfel”. Altfel decat eram obisnuita, altfel decat mi-as fi dorit…altfel.

Acel moment in care ai senzatia ca ceva extrem de complicat devine deodata simplu, natural, firesc. In care simti cum brusc, valul ti se ridica de pe ochi si vezi lucrurile asa cum trebuiau sa fie.

Acea clipa in care totusi, ce va urma te sperie, dar te lasi prinsa in hora. Te invarti, te rasucesti, te joci, zambesti, ti-e frica, dar totusi te simti in siguranta. Ametesti, cazi, te ridici, te lasi din nou purtata in valtoare, dar stii ca ti-este bine.

Te simti protejata si traiesti cu senzatia ca locul tau e doar al tau, ca te astepta demult si n-are cum sa fie rau.

Momentul acela in care timpul parca se contracta, povestea ta se deruleaza cu viteza luminii iar tu simti ca te trezesti la viata, dupa o lunga amorteala.

Astazi, mi-e dor de ce a fost si reneg ceea ce este acum. Astazi, as schimba amorteala si starea de lehamite de acum, cu bucuria descoperirii si falsele probleme de atunci.

Astazi, mi-e dor de mine, cea de-atunci, insa ma impac cu mine cea de-acum.

File de poveste

Standard

Cineva mi-a zis mai demult ca ar trebui sa ma apuc de scris povesti. Pana la urma mi-am luat tastele in brate si am facut-o si pe asta :D. Ce a iesit vedeti mai jos:

Maya si Armand stateau la masa in cafeneaua ticsita de lume si de fum, urmarind talentele muzicale ale prietenilor lor.  Era seara de karaoke in clubul lor preferat, iar Codrin, Arina, Sorin si Amalia isi facusera pentru prima data curaj sa urce pe scena.

Ochii luminosi ai Mayei erau astazi mai intunecati decat de obicei. Privea in gol, iar zambetul ii pierise de pe chip. Armand o privea atent, incercand sa-si dea seama ce ganduri nu-i dau pace.

– Ce-i cu tine Maya? Nu pari in apele tale, o intreba acesta.

– N-am nimic, raspunse fata fara sa stea pe ganduri.

– Esti cam tacuta. Nu-ti sta in fire. Sigur esti bine?

– Da. N-am nimic. Probabil ca in ultima perioada gandesc prea mult.

Armand ii arunca o privire banuitoare :

– Vrei sa-mi spui ce-ai patit?

Ochii ei mari il privira cu neincredere :

-Nu stiu, unele lucruri e mai bine sa le tinem pentru noi.

– Din nou Calin?, continua Armand.

– Nu, raspunse Maya, tintuind parchetul. El nu mai reprezinta de mult o problema pentru mine.

Raspunsul ei starni si mai mult curiozitatea lui Armand:

-Si atunci? Oricat ai vrea sa tii anumite ganduri pentru tine, e mai bine sa le impartasesti. Hai, curaj, stii doar ca poti avea incredere in mine, doar ne cunoastem de atata timp.  O sa-ti faca bine.”

– Armand, hai sa ne plimbam, vrei?, ii propuse Maya, dand voce unor ganduri care-i dadeau tarcoale de ceva timp.

–  Cum asa Maya, o intreba el usor incurcat. Si cu ei ce facem? Nu putem disparea fara sa le spunem nimic.

– Le lasam un bilet. Le spunem ca mi s-a facut rau si m-ai dus acasa.

– Pai si unde vrei sa mergem?

– In parc

–  In parc la ora asta?! O intreba Armand, neputandu-si stapani uimirea. Suntem in toiul noptii.

– Si ce? Cu atat mai bine. E mai placut. Hai, IOR-ul e la doar doi pasi de-aici.

Nemaiasteptand raspunsul lui, Maya il lua de mana si il trase dupa ea. 10 minute mai tarziu, trecura de intrarea principala a parcului. Copacii invaluiti in intuneric se asterneau in fata lor, iar luna plina le ghida pasii. Racoarea noptii mangaia placut umerii goi ai Mayei, iar gandurile incepura sa i se cuminteasca.

In tot acest timp, Armand o privea atent, incercand sa-i ghiceasca intentiile pe chip.

–  De ce m-ai adus aici Maya? O intreba el, continuand sa o priveasca in ochi.

– Simteam nevoia sa evadez, sa fug- zise ea, evitandu-i privirea.

– De cine sau de ce?

– De mine si de gandurile mele. As fi fugit si de tine, dar n-am putut, marturisi ea, scrutand imensitatea lacului care se intindea in dreptul lor.

– Ei as, am trait sa o aud si pe asta- exclama Armand. Cum sa fugi de mine Maya? De ce, ce ti-am facut?

– Nimic, zise Maya, cu privirea inca atintita  asupra lacului intunecat. Cred ca incep sa o iau razna, nu ma lua in seama, adauga ea.

– Uita-te la mine Maya, ii zise acesta usor iritat, tragand-o spre el. Imi zici ce ai sau iti fac cunostiinta cu pestii din lac?!  O ameninta in gluma Armand,  incercand sa destinda atmosfera.

Usor incurcata si inca prinsa in stransoarea lui, Maya prinse curaj si-l intreba:

– Armand, ai regretat vreodata o decizie luata? Te-ai intrebat vreodata cum ai fi procedat daca ai fi putut da timpul inapoi?

Tanarul o privi iscoditor, dupa care ii dadu drumu la mana.

– Bineinteles ca da, nu cred ca exista om care sa nu se fi gandit la asta macar o data in viata. Dar ce-ti veni acum?

– Pai stii…..

– Maya, niciodata nu mi-a fost atat de greu sa scot doua vorbe de la tine. Aproape ca nu te recunosc. Ce-i cu tine?, o intreba Armand pierzandu-si rabdarea.

Sesizand agitatia din glasul bunului ei amic, Maya trase puternic aer in piept, dupa care isi incepu marturisirea:

– Uite ce e Armand, am promis inca de la inceput ca vom fi sinceri unul cu altul, orice ar fi. Crede-ma ca niciodata nu mi-a fost mai greu sa vorbesc cu tine decat imi este acum…

– Observ, insa nu inteleg de ce, o intrerupse Armand.

– Lasa-ma sa termin, ii zise Maya, aruncandu-i o privire extrem de serioasa. Ma simt si asa destul de ciudat. 

– Bine, raspunse Armand zambind.

– Deci cum ziceam. Problema e in felul urmator. Cred ca m-am indragostit. Iar inainte de a ma intrerupe din nou lasa-ma sa te intreb: Mai tii minte cand ti-am zis ca dintr-un motiv sau altul, intre noi n-o sa poata fi niciodata nimic mai mult decat o simpla prietenie?

– Da…, zise tanarul usor speriat de ceea ce ar putea urma.

– Ei bine, cred ca am inceput sa privesc lucrurile dintr-o alta perspectiva, recunoscu fata  ferindu-si privirea de-a lui.

– Poftim?!, exclama Armand, plin de uimire. Ce-ai spus?

– Nu ma face sa repet, Armand, il ruga Maya. Stii prea bine ce vreau sa spun.

– Da…raspunse tanarul abatut.

Stanjenita de tacerea care se lasase intre ei si constientizand ca raul oricum a fost facut, fata merse si mai departe. Il apuca de mana dupa care i se adresa:

– Armand, acum iti cer eu tie sa ma privesti in ochi si sa-mi spui ce-ti trece prin minte.

– Mi-e greu Maya, nu ma asteptam la asa o marturisire, recunoscu baiatul, dupa care continua: credeam ca ai iar probleme cu vreun talamb care-ti da tarcoale sau mai stiu eu ce.  E ultimul lucru pe care ma asteptam sa-l aud de la tine. E adevarat, ca uneori am simtit ca ceva nu este in regula, insa am pus totul pe seama inchipuirilor mele.

– Bine Armand, atunci spune-mi, tu te-ai gandit vreodata cum ar fi daca ar fi? Si am sa te rog sa fii sincer, indiferent de raspuns. Vreau doar adevarul, puncta Maya,  privindu-l in ochii aceia calzi, care au fermecat-o intotdeauna.

– Da Maya, mi-a trecut prin minte insa…

– Insa ce? Il intreba fata cu grasul aproape stins.

– Insa nu m-am gandit niciodata ca vreodata s-ar putea schimba lucrurile intre noi, continua acesta, mangaind-o usor pe fata.

– Si? Ai vrea sa se schimbe? Il intreba Maya in timp ce obrajii sai se incalzeau sub atingerea lui.

– Nu stiu Maya, m-ai luat prea din scurt. Nu pot sa-ti dau un raspuns acum

– M-am temut de reactia ta Armand, insa trebuia sa-ti spun, se confesa fata. Gandurile  nu-mi dadeau pace. Simteam ca explodez, daca nu ma exteriorizez. Iarta-ma daca te-am bulversat, se disculpa Maya, luandu-l in brate.

– Hai, lasa nu-i nimic. Mai bine ca mi-ai zis, o consola Armand, in timp ce-si trecea mana prin parul ei castaniu.

 -Da-mi timp de gandire pana maine. Da? Te scot la o inghetata si vedem ce facem, zise baiatul, zambind cu caldura.

– Bine, raspunse Maya nesigura.

– Acum hai, hai acasa. Mai e putin si se lumineaza , constata Armand. 

O lua pe dupa umar si pornira impreuna pe aleile slab luminate, lasand in urma lacul si marturisirea de la marginea sa.”

Un fluture indragostit

Standard

Scumpii mei sefi m-au trimis, impreuna cu alti colegi, la un curs de jurnalism online. La finalul sau, am fost pusi sa scriem o poveste pornind de la un personaj bizar ca “o carte care asteapta sa fie citita”, “un ziar zburator”, “un fluture indragostit”, “o pantera de la zoo care ii analizeaza pe vizitatori” si alte trasnai :D. Eu mi-am ales fluturele, pentru ca pe moment, mi s-a parut cel mai usor de abordat :D.

Ce veti citi mai jos este scris aproape la misto, in 15 minute, mergand pe ideea “repede sa scap”:)). Asadar, va prezint monologul unui fluture indragostit. Have fun si amintiti-mi va rog, sa nu ma apuc niciodata de scris povesti sau romane :D.

 

“Ce zi frumoasă este astăzi! Nu ştiu de ce, dar astăzi…parcă şi soarele străluceşte mai puternic, iar cerul parcă e şi el mai albastru. Şi ia uite, ce frumos ciripesc păsările, parcă până astăzi, nu am observat acest lucru …Oare ce m-a apucat? Da, cred că ştiu, Mariposa este vinovată. Da….cred că m-am îndrăgostit…ah, şi ce frumoasă este dragostea! Deodată mă simt mult mai bine. Parcă sunt mai optimist, iar lumea îmi pare mai frumoasă. Astăzi…..până şi oamenii îmi par mai buni. Astăzi, nu mi se mai par atât de încruntaţi şi grăbiţi spre treburile zilnice….Uite-o pe fata aceea. Uite ce zâmbăreaţă e şi ce împăcată cu sine pare…Oare şi ea e îndrăgostită? Da, cred că da. Cu siguranţă cineva îi face viaţa mai frumoasă…cu siguranţă acum se gândeşte la el.Dar ce se aude ? Ce zgomot puternic…Ah, sună un telefon…telefonul ei. Uite-o cum se luminează la faţă şi ce zâmbet larg îi apare pe chip. Cu siguranţă a sunat-o EL. Cu siguranţă i-a zis că îi e dor de ea şi că abia aşteaptă să o vadă…Da, sigur e îndrăgostită. Ah, şi ce frumoasă este dragostea…..Dar chiar, ce-o face Mariposa? Oare se gândeşte şi ea la mine, cum mă gândesc şi eu la ea? Mai bine mă duc s-o caut….să-i spuna că o iubesc şi că o vreau mereu alături.”