Tag Archives: prieteni

Orice femeie-Pamela Redmond Satran

Standard
images„Orice femeie ar trebui să știe
Cum să se îndrăgostească fără să se piardă pe ea însăși,
Cum să renunțe la un job,
Să se despartă de un iubit
Și să își confrunte un prieten
Fără să ruineze prietenia.
Când să încerce mai mult…
Și când e timpul să plece…
Orice femeie ar trebui să știe
Că nu își poate schimba lungimea coapselor,
Lărgimea șoldurilor,
Sau natura părinților săi.
Că poate nu a avut o copilărie perfectă…
Dar acum, s-a sfârșit…
Orice femeie ar trebui să știe
Ceea ce ar face sau nu ar mai face pentru iubire…
Cum să trăiască în singurătate,
Chiar dacă nu-i place asta…
Orice femeie ar trebui să știe
În cine poate să aibă încredere,
Și în cine să nu aibă
Dar și de ce ar trebui să își asume responsabilitatea…
Orice femeie ar trebui să știe
Spre ce se îndreaptă…
Poate fi masa de la bucătăria unui prieten
Sau o cabană frumoasă din pădure…
Și când sufletul ei are nevoie de alinare…
Orice femeie ar trebui să știe
Ceea ce poate și ceea ce nu poate să îndeplinească într-o zi…
O lună… Un an…”

Time is ticking away

Standard

ImageTic, tac, tic tac…si-a mai trecut un an.

Anul trecut pe vremea asta trageam linie, adunam ce am castigat, ce am pierdut si cu ce m-am ales din 2011 si asteptam cu nerabdare ce urma sa-mi aduca 2012.

Acum, in ultima zi din 2012 traiesc cu senzatia ca lunile, saptamanile si zilele s-au comprimat.

Totul pare sa se fi derulat cu o viteza ametitoare. Parca ieri ma pregateam de 2012, iar acum, 2013 este atat de aproape.

Privind in urma, imi dau seama ca anul 2012 a fost anul Schimbarii.

Realizez ca in anul ce-a trecut am redescoperit senzatii si trairi pe care le credeam demult uitate si m-am lovit de unele noi, pe care nu credeam ca le voi descoperi vreodata in mine.

Am trecut atat de des de la o stare in alta, incat bag mana in foc ca daca bucata asta ar fi fost scrisa ieri, ar fi avut un ton cu totul diferit de cel de astazi.

Astazi sunt optimista. Imi amintesc zambind de trairile din 2012 si astept cu inima deschisa lectiile si surprizele lui 2013.

Astazi, imi doresc ca in 2013 sa inteleg ce n-am inteles in 2012, sa reusesc acolo unde anul acesta am dat gres si, mai ales, sa nu-I dezamagesc pe cei care-mi sunt dragi.

Sper sa raman acelasi om puternic gata sa fie alaturi de cei apropiati.

Sper ca sfarsitul lui 2013 sa ma gaseasca sanatoasa si mai inteleapta.

Voua, cititorilor care ajungeti intamplator aici, va urez un 2013 asa cum vi-l doriti.

Prietenilor le transmit toata dragostea mea, le multumesc ca mi-au fost alaturi  si m-au iertat cand am gresit.

Sa ne vedem cu bine in 2013.

Lose yourself in a moment

Standard

Sunt persoane care te atrag cum le vezi si de care ai vrea sa te apropii fara sa eziti.

Sunt persoane cu care dezvolti o frumoasa legatura de prietenie si sunt persoane pe care vrei sa le eviti cu orice pret.

Sunt oameni care raman parte din tine chiar daca povestea voastra s-a incheiat si in fata carora stii ca ai ceda in orice clipa si cu orice pret si sunt oameni care orice ar  face nu reusesc sa-ti trezeasca dorinta.

Dar dincolo de toti, sunt acei oameni dragi  pe care nu-i stii de ieri de azi si cu care dezvolti din senin o legatura la care nu te-ai fi gandit nici in cele mai traznite vise.

Oameni care intr-un fel sau altul au fost mereu acolo- te-au ascultat, te-au sprijinit si te-au certat, astepand cuminti ziua in care sa-ti dea lumea peste cap.

Acei oameni care mereu au stiut ca vei fi “a lor” si care acum, s-au hotarat sa ia ce le apartine.

Persoane despre care stii ca nu vor renunta pana nu vei ceda.

Oameni care brusc, te fac sa cazi prada indoielii.

Te intrebi de ce tu? de ce acum? cum s-a ajuns aici, dar mai ales de aici incotro?

Si ingheti in loc. Ai vrea sa fugi dar nu ai cum, ai vrea sa ignori, dar este prea tarziu.

Inapoi n-ai cum sa te ascunzi, iar inainte refuzi sa mergi.

Esti coplesit de gesturi si cazi prada hotararii si determinarii lor.

Te pierzi pe tine si asisti la propria dezarmare.

Observi neputincios cum zidul cade strat cu strat, aidoma unei cepe curatata de cel mai abil bucatar.

Cu fiecare folie smulsa te zgudui din temelii si te simti expusa.

Vulnerabilitatea te doare si simti cum ceva in tine se strange.

Te simti mic si totusi duci lupta mai departe.

Stii ca in cele din urma vei ceda, dar speri sa amani momentul.

Te simti bine in compania lor, dar ti-e imposibil sa faci urmatorul pas.

N-ai vrea sa te lasi lovita si ceva in tine te tine inca in garda.

Poti sa mai duci si esti hotarata sa te impotrivesti pana la cea din ultima suflare.

Cand vei cadea rapusa de atata oboseala.

Si-atunci iti va ramane doar speranta…

Speranta ca timpul va cantari o clipa.

Ca lovitura nu te va desfiinta definitiv.

Ca odata depasita clipa, te vei ridica si vei reusi sa construiesti din nou, bucata cu bucata, zidul daramat cu atata iscusinta.

Hello. Goodbye

Standard

Niciodata nu am crezut in rezolutiile pentru Anul Nou si niciodata nu am simtit nevoia bilantului de sfarsit de an.

Anul asta insa, ceva s-a schimbat.

Uitandu-ma in urma, traiesc cu senzatia ca 2011 a fost mai incarcat decat orice alt an.  Sau poate si alti ani au fost la fel, dar nu am realizat eu.

Probabil ca intr-un moment sau altul al vietii, fiecare dintre noi ajunge intr-un punct de analiza si reflexie. Unii o fac anual, din obisnuinta, altii poate o data in viata.

Probabil ca momentul meu este acum…

Ar fi multe de spus si n-as sti de unde sa incep, asa ca o sa incerc un rezumat.

In 2011 am aprofundat relatii cu oameni frumosi pe care i-am cunoscut undeva la jumatatea anului 2010 si pe care ma bucur sa ii pot numi prieteni.

M-am apropiat mai mult de prieteni pe care ii stiu de ceva timp si in preajma carora ma simt mereu acasa.

Am intalnit persoane noi care intr-un fel sau altul mi-au marcat existenta.

Unii in bine, altii in rau.

Tot raul spre bine. Toate se intampla cu un rost.

In 2011 mi-am dat seama ca lucrurile nu sunt asa cum credeam eu ca sunt si ca nici nu trebuiau sa fie asa.

M-am suparat pe mine si m-am suparat pe altii.

Am iertat si mi-am vazut de drum.

Mi-am dat seama ca drumul pe care il credeam corect, era de fapt gresit.

Am realizat ca incercand sa-mi fac bine,  mi-am facut rau.

Am vazut unde am gresit si astfel am aflat ce am de facut in 2012.

Mi-am revazut faptele si mi-am regandit actiunile.

Am pierdut cativa oameni dragi, dar am castigat experienta de viata.

Am cazut pentru ca anul urmator sa am de unde sa ma ridic.

Si, mai presus de toate, mi-am dat seama ca cineva acolo sus ma iubeste mult de tot.

Cineva acolo sus a avut grija sa fiu la locul potrivit, la momentul potrivit, ferindu-ma astfel, de situatii care ar fi fost cu adevarat neplacute.

Stiu, suna bizar si poate chiar aproape de fatilism, insa asa a fost sa fie.

Acum, la final de 2011, astept cu inima deschisa ceea ce o sa-mi aduca 2012.

Acum, sunt recunoscatoare pentru oamenii pe care ii am in jurul meu si pe care sper sa-i am alaturi si in 2012.

Astazi, sunt recunoscatoare pentru clipele bune si rele de anul acesta, pentru lectiile cu care am ramas de pe urma lor.

Azi, 31 decembrie 2011, sper sa am parte de un 2012 la fel de “roditor” ca 2011.

 

Ramas bun 2011. Bine ai venit 2012 🙂

Alive

Standard

Constat ca am acumulat multa energie pozitiva. Muzica, soarele si caldura ma fac sa ma simt din nou vie. Slava Domnului ca am scapat de amorteala de peste iarna. Simt nevoia sa petrec cat mai mult timp in aer liber. Vreau sa ma plimb, sa simt adierea vantului si caldura razelor de soare.  Simt nevoia sa cant si sa dansez.

Danseaza ca si cand nimeni nu te vede/ Canta de parca nu te-ar auzi nimeni/ Iubeste ca si cum nimeni nu te-a facut vreodata sa suferi.”- cam asa s-ar putea exprima in cuvinte simple starea mea actuala.

Mi-e dor sa dansez, sa ma zbantui  pana nu-mi mai simt picioarele. Imi lipsesc iesirile in club cu shorty a mea si “rautacismele” caracteristice noua (  still got your back girl). Mi-e dor de basii pe care ii simteam in stomac, de piesele care ne bagau in transa si mai ales, de aerul rece, de la 5 dimineata, cand istovite, reuseam cu chiu cu vai sa o luam spre casa.

Ma uit pe geam si ma bucur de o simpla zi insorita. Muncesc ca un robotel, dar imi reincarc bateriile cu o plimbare in parc, dupa opt ore de stat cu ochii in calculator.

Ascult obsesiv o piesa sau alta. Ma trezesc ca o fredonez  o zi intreaga, facand abstractie de tot si de toate. Asociez versuri cu momente si amintiri si ma bucur ca, bune sau rele, am avut ocazia sa le traiesc pe toate.

Mi-e dor de persoane dragi si am curajul sa spun ce simt. Rad ca un copil, iar asta ma face sa ma simt bine. Resimt ranile din trecut, dar imi pastrez inima deschisa. Imi recunosc greselile, dar nu ii condamn pe cei care mi-au gresit. Nu regret nimic din ce am facut si privesc in viitor cu optimism.  Ma schimb. Simt. Iubesc. Traiesc.  Dau drumul la muzica si ma las din nou purtata de val.…

De la prieteni pentru prieteni

Standard

Poate va era dor de niste muzica :D. Toate piesele din postul acesta mi-au fost date sau semnalate de prieteni. Mi-au placut, le ascult mult si de mult :D, iar acum le dau mai departe. Enjoy 😀

Asadar, incep cu Vaya Con Dios- What will come of this. Recunosc ca piesa asta ma obsedeaza si nu cred ca o sa ma satur vreodata de ea.

Urmeaza  Nickelback – Never gonna be alone. Din tot ce am ascultat de la ei, piesa asta mi-a placut cel mai mult. Mi se pare cea mai feelingoasa, ca sa zic asa.

Continuam cu Def  Leppard – When love and hates collide. Prietena si colega care mi-a recomandat-o a fost de parere ca o sa ma regasesc in ea. Nu pot sa o contrazic, mai ales ca mi-a dat-o dupa ce a citit cateva posturi de aici 😀

Si incheiem cu Shakira- Gitana. Varianta in spaniola este favorita mea. Are niste jocuri de cuvinte foarte reusite, care nu au putut fi redate in engleza. De-aia si difera atat de mult  cele doua variante.