Tag Archives: relatii

Ieri, azi, maine si oricand

Standard

picture103-1024x600Deunazi, m-am surprins gandindu-ma la „ieri”, „azi” si „maine”. M-am privit in oglinda si m-am vazut schimbata. Aceeasi eu, dar parca totusi alta. Aceleasi ganduri, dar indreptate in viitor.

Viitorul altfel: Un univers al nostru in care libertatea fiecaruia este pastrata si impartita-n doi.

M-am gandit apoi la el, cealalta fiinta din poveste. La ce-am avut si ce avem si am stiut: „i wouldn’t have it any other way”. Nu as schimba nici o-ntamplare in doi. Nu m-as vedea in nicio alta poveste decat cea de acum, cu nimeni altcineva in afara de el. Nu as fabula asupra unui viitor in care eu si el n-am exista. Nu m-as lasa din a-l iubi nici daca viata mea ar depinde de asta”.

Am incercat apoi sa-mi amintesc de mine inaintea lui. De povestile traite atunci si filmul meu s-a rupt. Uimita, am constat ca tot ce-a fost…. a disparut. Imi amintesc de fete, dar am uitat momente. Toate ranile pe care le purtam s-au dizolvat. Locul le-a fost luat de tot ce-nseamna eu si el. Amprenta lui o port mereu cu mine. Gandul la „ieri” nu-mi zboara mai departe de anul nostru impreuna. De parca inainate nu a existat nimic. De parca eu am aparut atunci. Cum am ajuns aici? Nu stiu. Ce va fi maine? N-am habar. Relatia noastra am trait-o intr-un continuu azi. Iar astazi, stiu ca nu as renunta la noi pentru nimic in lume. Ca imi pot inchipui un „azi” trait la fel si peste un an si peste cinci.

De parca am fi intr-o bucla atemporala, care ne stie inceputul, dar nu ne dezvaluie finalul. O ecuatie complexa, cu o necunoscuta, pe care nu vreau sa o dezleg. De care vreau sa ma bucur asa cum e. Care as vrea sa nu-si afle niciodata sfarsitul.

Adio, dar raman cu tine

Standard

imagesInteractiunea este parte din viata de zi cu zi.

Oamenii se intalnesc si se cunosc.

Formeaza prietenii, dau nastere unor legaturi, iar in cele din urma poate se despart.

Dincolo de mersul firesc al lucrurilor, exista insa si legaturi care odata facute, nu mai pot fi desfacute.

Relatiile care se formeaza intre indivizi sunt greu de explicat, iar mecanismul de functionare pare imposibil de inteles.

Puntile care leaga doi oameni poseda adesea, o putere iesita din comun.

Te imbarbateaza, te intremeaza si iti dau o incredere in tine de care nu te credeai capabil.

Anumite conexiuni sfideaza logica, timpul si ne unesc chiar si atunci cand “latul” a fost rupt.

Sunt legaturi care par greu de dus si aproape ireale, dar satisfactia si senzatiile pe care ti le ofera merita orice sacrificiu.

Oamenii cu care se creaza asemenea punti sunt fiinte speciale.

Sunt acei oameni care au patruns in cele mai ascunse colturi ale fiintei tale. Care ti-au alergat prin vene si care raman parte din tine chiar si atunci cand gandul lor este deja in alta parte. Persoane care te fac sa crezi ca ii poti “ghici” de la distanta. Oameni pe care ti-I imaginezi mereu acolo, veghiindu-te din umbra.

Sunt cei carora le esti recunoscator ca ti-au deschis ochii si ti-au aratat ca lucrurile nu sunt intotdeauna asa simple si logice cum par.

Sunt acei oameni care speri ca, sub o forma sau alta, vor ramane mereu in viata ta.

Conexiunile ce s-au format cu ei raman intotdeauna un mister. Sunt insa legaturi despre care ai spune multe, dar pentru care nu gasesti cuvinte potrivite. Pe care ai vrea sa le intelegi, dar pentru care nu ai argumente logice. Fata de care te limitezi la a spune “some ties are simply meant to be”….

“You could save me if u wanted to…”

Standard

Despre dependenta auzim mereu.  Ne lovim constant de termeni ca “dependenta de alcool”, “dependenta de tutun” sau chiar “dependenta de sex”.

Cat se vorbeste insa de cel mai periculos tip de dependenta? “Dependenta de celalalt”? Acea dependenta care te ia prin surprindere, te pune la pamant si te transforma intr-o epava.

Ieri am vazut un film care m-a pus pe ganduri. “Lie with me” este povestea unor tineri tulburati, uniti de pasiunea pentru sex. Ceea ce incepe ca o aventura ajunge sa se transforme intr-o relatie de dependenta covarsitoare.

Urmarind povestea, mi-am amintit ca situatii asemanatoare sunt des intalnite in viata de zi cu zi. Cred ca fiecare dintre noi am experimentat macar o data in viata acel sentiment cum ca lumea s-a sfarsit pentru ca EL sau EA ne-au parasit.

Cati nu s-au gandit macar o data sa-si ia viata din cauza asta si cati chiar n-au facut-o. Cati n-au ajuns epave doar pentru ca o relatie pe care si-au dorit-o nu s-a sfarsit asa cum si-au dorit.

Am senzatia ca este o linie atat de fina intre iubire si obsesie, incat mai niciodata nu realizezi cand ai trecut pragul.

Mai grav insa, mi se pare sa ramai ancorat in aceasta situatie, dupa ce ai realizat ca nu este normala.

Ma intreb, fie si luand doar cazul filmului, cand persoana de laga tine ajunge sa se transforme in salvatorul tau?  Cum ajungi sa crezi ca cineva te poate salva?

De fapt, intrebarile cred ca sunt altele.

Cat de periculoasa poate deveni iubirea? De ce ajungea ea sa se transforme in obsesie si cum pot fi considerate sentimentele obsesive dovezi de iubire?

Dar mai presus de toate, cum poate o asemenea relatie sa aiba un final fericit?

“Si m-am indragostit de tine…..”

Standard

Cu cata usurinta ne aruncam in declaratii.

Cat de repede declaram din toata inima “m-am indragostit de tine”.

Dar cum putem sustine ca ne-am indragostit de cineva pe care l-am vazut  o data in viata si cu care am discutat de maxim doua ori?

Cum putem afirma ca ne-am indragostit de un zambet frumos, fara a cunoaste insa, persoana din spatele lui?

Poate ca zambetul sau ochii persoanei respective ne-au placut si ne-au facut sa ne simtim atrasi de ea, dar de aici si pana la a ne jura ca ne-ai indragostit e drum lung.

Facem apel la sentimente inexistente, numai pentru a cuceri pe cineva.

Suntem atat de superficiali, incat credem ca cel de langa noi va ceda numai la auzul unor vorbe frumoase.

Punem accent pe cuvinte, dar le contrazicem prin fapte. 

Promitem sa n-o dam in bara, dar cu prima ocazie ne dam cu dreptu-nstangu.

Ne exprimam regretele pentru greselile facute apoi..le repetam din nou.

Traim clipa, iar intr-o zi poate realizam ca “m-am indragostit de tine” au fost doar simple vorbe 🙂

I love you so much, it hurts

Standard

Ceea ce veti citi mai departe este de fapt o leapsa preluata de aici. Nu o transmit nimanui. Insa cine vrea, este liber sa o preia :).

Despre dragoste s-a scris si s-a cantat dintotdeauna. Se spune ca iubirea e cel mai frumos sentiment, ca iti da aripi si te umple de optimism. Insa ce se intampla cand iubirea  face casa cu suferinta? ”I love you so much, it hurts”– expresia asta am auzit-o zilele trecute, intr-un film….

Stand drept si judecand stramb, nu am putut sa nu ma intreb daca in asemenea cazuri se mai poate vorbi de iubire…Se spune ca nimic nu este mai dulce si mai inaltator decat iubirea. Insa ce poate fi inaltator si mai ales dulce in suferinta? Cum poti sa iubesti pe cineva care iti provoaca mai multa durere decat placere? Si mai ales, cum poti asocia iubirea cu suferinta?

Iubirile neimpartasite, care te fac sa suferi, nu sunt iubiri, ci doar incapatanari. O inlantuire de gesturi, actiuni si sentimente care merg mana-n mana cu sadismul si care in final, nu aduc nimic bun…De exemplu, iti place de el, sunteti impreuna (sau nu), tu vrei sa fii cu el, el insa….nu prea… Si atunci iti pui ambitia sa-l cuceresti. Incerci printr-o metoda, incerci prin alta, dai gresi, dar perseverzi. Cazi si te ridici, strangi din dinti, conviinsa fiind ca intr-o zi va fi al tau. El insa, se tine tare, iti da de inteles ca ceea ce simte nu se va schimba, iar in final dispare…constient ca aceasta este singura modalitate de a iesi din viata ta.

Iar tu, suferi, plangi si in cele din urma iti dai seama ca cea mai stranie forma de a indeparta pe cineva este de a sta langa el, si a sti ca nu-l vei putea avea niciodata. Abia acum constientizezi ca totul a fost in zadar, ca nu ai facut altceva decat sa-l alungi din viata ta si ca intr-adevar, il iubesti atat de mult, incat te doare. Si cum sa nu te doara cand se spune ca dragostea este o fiinta salbatica. Cand incercam sa o tinem in frau, ne distruge. Cand incercam sa o inchidem, ne inrobeste. Cand incercam sa o intelegem, ne tulbura.

Si cum sa nu ne tulbure atata timp cat depindem de ea in orice imprejurare: in relatiile cu prietenii, in cele de cuplu, in sanul familiei, la serviciu sau la scoala. Si cum sa o intelegem, atata timp cat o percepem diferit? Este mai simplu sa o traim, sa o simtim si sa ne lasam purtati pe aripile ei, decat sa o definim sau sa vorbim despre ea.

Suntem insa obligati sa-i facem fata cum stim mai bine sau cum credem de cuviinta, chiar si cu riscul de a nu obtine intotdeauna rezultatele dorite.

Cum  “cantam” insa iubirea? Raspunsul se afla inlauntrul fiecaruia…caci nu uitati, inima are taine pe care nici o ratiune nu le poate patrunde. 🙂