Tag Archives: sacrificiu

Eterna si fascinanta …..femeie

Standard

strongFemeilor le place sa se bata cu pumnu’n piept cat sunt de puternice. Le place sa vorbeasca despre “sacrificiile” pe care le fac in numele iubirii, despre cat de “independente” sunt si cat pot duce atunci cand simt ca merita.

Sunt o prezenta discreta, de multe ori trec neobservata, de aceea poate, la urechi imi ajung multe povesti- confesiuni ce mi-au fost facute sau franturi de experiente auzite in trecere, intre doua femei p care le cunosc si care discuta fara sa bage de seama ca sunt si eu acolo.
Protagonistele povestilor sunt de toate felurile. Femei tinere sau trecute de prima tinerete, frumoase sau mai putin frumoase, cu un trup perfect sau cu mici imperfectiuni. Tinere vesele, exuberante sau care stau in banca lor, cu experiente de viata dintre cele mai diferite. Toate insa, au ceva in comun. Sunt nefericite, prinse in relatii care mai de care mai complicate, dar pentru care lupta pana la ultima suflare.

Toate povestesc cu patos despre cat de greu le este, despre cate au de tras, cu ce situatii neplacute se confrunta si cum incearca sa o scoata la capat. Toate se regasesc in piese depresive, de dor si jale si absolut toate, in discuti,i flutura cu nesat “puterea” pe care le-o da dragostea lor profunda si spiritul de sacrificiu de care se agata, convinse fiind ca in cele din urma toate eforturile le vor fi rasplatite.

Se spune ca puterea dragostei este imensa si ca femeia, prin definitie, este o fiinta puternica, capabila sa infrunte multe. Asa ziceau si ele. Asa am zis si eu cand m-am aflat in vreuna dintre situatiile descrise anterior. Vine insa o zi, in care intr-un moment de luciditate sau de realism maxim incepi sa privesti lucrurile din alta prespectiva. Si atunci nu pot sa nu ma intreb- in astfel de situatii, unde se termina puterea puterii si cand este inlocuita cu slabiciunea? Cate din toate lucrurile de care ne agatam ca sa putem merge mai departe sunt adevarate si cate sunt minciuni?

Noi femeile tindem sa ne amagim frecvent. Sa ne mintim zicand ca pana la urma o sa fie bine, ca de fapt el tine la noi dar nu vrea sa arate sau ii e frica sa se implice, ca in cele din urma o sa se dea pe brazda sau cine stie ce alta tarapanie pe care o nascocim atunci, pentru a ne justifica slabiciunile.

Lipim de mii de ori bucatile de suflet pe care in “lupta” noastra le faramam. Ne obisnuim cu cearcanele facute din nopti si nopti de planset si nesomn, uitam sa mai zambim si inlocuim expresia vesela pe care o aveam odata, cu un chip vesnic incruntat, nemultumit si sictirit.

Tragem de noi pana la epuizare si totul pentru ca, nu-I asa, suntem puternice si, se stie ca uneori, “cea mai mare putere sta in capacitatea de a ramane in locul din care cel mai simplu ar fi sa pleci”.  Recunosc, de cateva ori am zis si eu la fel.

Ma intreb insa,  daca totusi, uneori adevarata “putere” nu inseamna ca atunci  cand se cere, sa gasim taria sa spunem “Asa nu. Nu-mi face bine si nu e corect. Te iubesc, dar am sa plec”.

Sunt femeie si totusi nu inteleg un aspect. De ce uneori, induram atatea “in numele iubirii?” De ce alegem sa plecam cand deja e prea tarziu, cand nivelul de anduranta a atins cote maxime? De ce nu putem renunta inainte de a ne transforma intr-un morman de emotii negative, in care bucuria nu se mai gaseste nici daca dai cu tunul? De ce pierdem atata timp in relatii toxice, care in cele din urma ne fac sa exclamam “Bai, da’ proasta am fost! Am pierdut atata timp, mi-am mancat atatia nervi si pentru ce?”

Advertisements

Adio, dar raman cu tine

Standard

imagesInteractiunea este parte din viata de zi cu zi.

Oamenii se intalnesc si se cunosc.

Formeaza prietenii, dau nastere unor legaturi, iar in cele din urma poate se despart.

Dincolo de mersul firesc al lucrurilor, exista insa si legaturi care odata facute, nu mai pot fi desfacute.

Relatiile care se formeaza intre indivizi sunt greu de explicat, iar mecanismul de functionare pare imposibil de inteles.

Puntile care leaga doi oameni poseda adesea, o putere iesita din comun.

Te imbarbateaza, te intremeaza si iti dau o incredere in tine de care nu te credeai capabil.

Anumite conexiuni sfideaza logica, timpul si ne unesc chiar si atunci cand “latul” a fost rupt.

Sunt legaturi care par greu de dus si aproape ireale, dar satisfactia si senzatiile pe care ti le ofera merita orice sacrificiu.

Oamenii cu care se creaza asemenea punti sunt fiinte speciale.

Sunt acei oameni care au patruns in cele mai ascunse colturi ale fiintei tale. Care ti-au alergat prin vene si care raman parte din tine chiar si atunci cand gandul lor este deja in alta parte. Persoane care te fac sa crezi ca ii poti “ghici” de la distanta. Oameni pe care ti-I imaginezi mereu acolo, veghiindu-te din umbra.

Sunt cei carora le esti recunoscator ca ti-au deschis ochii si ti-au aratat ca lucrurile nu sunt intotdeauna asa simple si logice cum par.

Sunt acei oameni care speri ca, sub o forma sau alta, vor ramane mereu in viata ta.

Conexiunile ce s-au format cu ei raman intotdeauna un mister. Sunt insa legaturi despre care ai spune multe, dar pentru care nu gasesti cuvinte potrivite. Pe care ai vrea sa le intelegi, dar pentru care nu ai argumente logice. Fata de care te limitezi la a spune “some ties are simply meant to be”….