Tag Archives: schimbare

He who rejects change is the architect of decay

Standard

schimbariOamenii sunt facuti sa evolueze. Motivele pentru care drumurile a doi indivizi se separa sunt dintre cele mai diverse. Ceea ce ramane in urma e un maldar de momente, un sir de intamplari si trairi carora poate le facem fata cu greu.

Lectii se invata mereu, teste sunt trecute sau picate in orice moment din zi, iar legaturi se fac si se desfac la tot pasul.

Schimbarea este constanta. Felul de a o gestiona face insa diferenta.

Un capat de drum poate fi vazut ca sansa la “o alta viata” sau ca o moarte dureroasa.

Decizia de a ramane ancorat in ceva care nu-ti prieste este cea care iti poate pune bete in roate. Incapatanarea de a ramane blocat in amintiri vechi in loc de a crea altele noi este cea care te poate face sa ratezi urmatorul capitol din povestea vietii tale.

Vechile cutume sunt cele care te pot impiedica sa-ti gasesti linistea sau implinirea.

Schimbarea este intotdeauna benefica. Este cea care te face  sa ajungi exact in punctul in care trebuie sa fi. Cea care te ajuta sa intelegi unde ai gresit si ce ai de indreptat la propria persoana.

Te indruma pe o alta cale si iti arata cat poti sa accepti intr-o situatie data. Iti testeaza limitele sau te duce dincolo de ele.

Pasul insa trebuie facut. Relatiile menite sa se rupa nu pot fi tinute artificial. Schimbarea trebuie acceptata. Ce ai in fata, ramane de vazut. Ce lasi in spate e oricum parte din tine.

Te poti intoarce schimbat in punctul din care ai fost incurajat sa pleci sau poti deveni altcineva altundeva.

Etapele vietii sunt ciclice. Orice capitol deschis trebuie incheiat.

Finalul insa, ti-l faci singur. Nimeni nu poate alege pentru tine. Nimeni nu-ti poate scrie povestea, iar tu nu te poti faulta, incapatanandu-te sa ramai pe loc.

Advertisements
Aside

ImageNu demult, intr-o carte, am dat peste urmatorul pasaj:

Lumea intreaga e un teatru, iar noi suntem actorii. Viata distribuie rolurile, dar noi alegem felul in care jucam. Toti suntem spectatori si actori in aceeasi masura, doar rolurile difera.”

Uneori am senzatia ca “rolul” distribuit de”viata” este de fapt “rolul” pe care altii ni-l atribuie si pe care noi alegem sa il acceptam.

Permitem unor oameni sa ne “ia de buni” doar pentru ca ne sunt dragi.

Acceptam “rolul” dictat de ei doar pentru ca vrem sa le fim alaturi.

Renuntam la statutul de “actor” si ne transformam in “spectatorul” vietii noastre.

Ne lasam exploatati de sefi, sefute si colegi doar pentru ca avem impresia ca alta cale nu exista.

Strangem din dinti, injuram in barba si ne promitem ca lucrurile nu vor ramane asa mult timp. Si trece un an, si inca unul, iar pret de cativa ani mai tarziu ne dam seama ca timpul “ne-a trecut”, ca jocurile au fost facute si prin urmare, e prea tarziu sa mai schimbam ceva.

Ajungem sa ne plafonam la un serviciu care ne plictiseste, ne intoarcem intr-o casa rece sau poate la un partener pe care nu-l mai vrem, cu care nu mai avem nimic in comun, dar alaturi de care am ramas “de dragul lu’ ala micu”.

Cadem prada frustrarilor si ramanem ancorati in ele.

Cineva mi-a zis mai demult ca tot ceea ce ni se intampla este rezultatul alegerilor noastre.

Si atunci de ce alegem sa ne facem rau? De ce ne condamnam singuri la statutul de “om nefericit”?

De ce alegem “calea” sau “rolul” pe care altii il vor pentru noi?

Am intalnit persoane care au ales liceul si facultatea X sau Y doar pentru ca asa le-au zis parintii, chiar daca ei ar fi urmat o alta cale.

Am cunoscut oameni care s-au multumit cu locul doi sau trei in viata unei persoane pentru care ar fi vrut sa fie pe primul loc.

Si atunci, nu pot sa nu ma intreb de ce ne resemnam in fata situatiilor pe care “viata” ni le scoate in cale,  doar pentru ca “asa a fost sa fie”?

De ce nu gasim curajul sa spunem “Nu! Nu asa trebuie sa fie. Nu acesta este rolul pe care vreau sa-l joc!”

Odata, intr-un film, am intalnit un concept pe care il voi prefera oricarei alte teorii privind liberul arbitru:

Cei mai multi oameni isi traiesc viata urmand calea stabilita, prea speriati ca sa aleaga alta. Insa, ocazional, apar si oameni care doboara toate obstacolele ce le-au fost puse in drum. Oameni care descopera ca liberul arbitru este un dar a carui deprindere nu si-o vor insusi pana ce nu vor lupta pentru el. Cred ca acesta este de fapt planul marelui sef. Ca poate intr-o zi, nu el va scrie planurile, ci ei”.

Suna mai bine, nu-i asa?

Eu zic ca da, dar poate sunt o visatoare…

Alegand sa poti alege