Tag Archives: suflet

Never let me go

Standard

tumblr_static_filename_640_v2O piesa buna, o seara linistita, un pahar de vin si gandurile o iau la vale…Oameni, situatii, intamplari- toate trec prin viata mea si-n urma lor raman doar  intrebari. Ce am avut? Ce am pierdut? Cat m-am schimbat, cat am ramas la fel? De unde am plecat si unde am ajuns? Ce lectii am invatat si unde sunt inca repetenta?

Era o vreme in care credeam ca stiu cine sunt si ce vreau. Apoi mi-am dat seama ca de fapt nu stiu nimic.

Credeam ca a fi puternic inseamna a-ti cladi ziduri de nedaramat.  Am inteles apoi, ca, de multe ori, puterea imbraca vesmintele blandetii si  delicatetei.

Eram convinsa ca drumul pe care o apucasem nu  are cum sa fie mai rau decat tot ce traisem pana atunci. Ulterior, mi-am amintit ca niciodata nu trebuie sa spui niciodata.

Candva credeam ca niciodata nu voi mai iubi cum am iubit in momentul x sau y al vietii mele.  Acum am inteles ca nimic nu se compara cu ce am trait in ultimii trei ani.

In urma cu trei ani, credeam ca s-a scurs din mine si ultima farama de anduranta. Acum stiu ca, la nevoie, gasesc resurse nebanuite de a continua.

Prin hatisurile relatiei, am crescut, m-am redescoperit si am prins aripi. Zburand tot mai sus, am trait bunele si rele- mereu neobosita, tot mai rezistenta.

Acum insa, teama si oboseala m-au ajuns din urma. Acum ma tem ca totul se va face scrum intr-o secunda.

Azi sunt constienta de cat de mult iubesc, insa ma sperie ca iubirea este singurul pilon de care mai dispun.

Inainte aveam nenumarate motive sa coninui, acum am doar unul sa raman.

Culorile din juru-mi incep sa se cojeasca, iar dincolo de ele se  iveste tot mai des deznadejdea….

 

Cu trup si suflet

Standard

Cum descrii un sentiment? Cum verbalizezi o senzatie? Lasi trupul sa vorbeasca pentru tine. El iti cunoaste sufletul si-i scrie povestea. Iti arata ce il doare si ce-i prieste. Atrage atentia asupra blocajelor si-i evidentiaza bucuriile: “-arati diferit azi. ai o sclipire in ochi.- da, port zambetul pe care mi l-ai oferit”.Image

If i give you my life, would you know what to do with it?

Standard

trust-nias-piece-leap-of-faith1Sunt zile in care toate lucrurile se aseaza si se intrepatrund intr-un fel aparte. Zile in care tacerea orasului dintr-o dimineata se potriveste perfect cu piesa pe care o asculti in casti, cu gandurile care iti trec prin minte si cu senzatiile care te incearca.

Azi admiram pierduta orasul adormit. Eram fascinata de linistea pe care mi-o provocau strazile goale, copacii de un verde crud si cerul aproape innorat. Gandurile imi zburasera deja pe coclauri cand in casti a inceput “I remember you”- Skid Row. M-am adunat si am ascultat-o cu atentie. Nu o mai auzisem demult. Uitasem cat de mult imi place si ce versuri puternice are. Mi-am amintit cat de mult ma regaseam in ea in trecut si ce senzatii imi provoca. Am zambit si am cazut din nou pe ganduri. Cele mai interesante revelatii le ai cu mintea limpede si sufletul linistit.

Impactul pe care anumiti oameni il au asupra noastra este greu de imaginat.  O incursiune in sirul amintirilor poate scoate la iveala sentimente frumoase sau rani inca nevindecate.

O ora petrecuta cu persoana draga iti poate asigura “doza de fericire” pentru o zi intreaga, iar lipsa ei intr-un moment in care chiar ai vrea sa o vezi te poate prostdispune pentru o saptamana intreaga.

Momentul in care realizezi cat de mult inseamna un om pentru tine, cum iti influenteaza dispozitia este crucial. Te poate face ca, de spaima, sa fugi incotro vezi cu ochii sau iti poate crea toate premisele pentru a ramane fix in punctul in care te afli, chiar daca uneori ti-e greu si ai vrea sa renunti la tot.

Adevarata provocare consta in a alege persoanele carora le permiti sa aiba o asemenea influenta asupra ta.  “In mainile lui ai fi fost un fel de plastelina. Mai bine ca a plecat”, mi-a zis odata, cineva, cu referire la o terta persoana. “Nu zau?!” as fi vrut sa-i zic, dar am tacut. Daca eu simt ca omul ala merita sa ma “transform in plastelina”, care e problema? Daca ceva imi spune ca orisicum, persoana aia imi face mai mult bine decat rau, de ce ar trebui sa ma bucur ca nu mai e in viata mea? Daca simt ca un om ma modeleaza si imi ofera un echilibru despre care nu credeam ca exista de ce as da bir cu fugitii in momentele in care dau de greu?

Sunt situatii in care adevarata putere consta in a ramane in locul din care cel mai simplu ar fi sa pleci. In ochii altora, o asemenea decizie te transforma intr-o prostanaca sau o maniaca masochista. Uneori insa, o doza de masochism este exact ce ai nevoie.

Se spune ca Dumnezeu nu-ti da mai mult decat poti duce si ca in final, tot raul este spre bine. Sa te lasi pe mainile unui om stiind ca te poate rani, dar fiind convinsa ca nu o va face, este cea mai mare dovada de incredere pe care i-o poti acorda. Ce face cu ea, este alegerea lui. In cele din urma insa, tu nu ai decat de castigat.

In cel mai bun caz, pe termen lung, in viata ta ramane un om pe care stii ca te poti baza si alaturi de care, cumva, te simti mereu in siguranta. In cel mai rau caz, ramai cu o lectie dura invatata.

Aliatul cel mai de pret in asemenea situatii este intuitia. Acea voce care , bazandu-se pe propria ratiune, iti arata calea pe care trebuie sa mergi.

De cele mai multe ori, drumul dictat este de departe cel mai intortochiat si mai greu de strabatut. In mod paradoxal, pe masura ce il parcurgi iti dai seama ca de pe urma lui ai cele mai multe lucruri de invatat. Orice calatorie incepe insa, cu primul pas – capacitatea de a-ti asuma un risc.

Uneori, riscul pe care trebuie sa ti-l asumi este sa te faci plastelina in mainile cuiva.  “Figurina” pe care o simti “crescand” va vorbi despre alegerea ta. Daca indiferent de hopuri simti ca evoluezi frumos, inseamna ca ti-ai ales “artistul” potrivit. Cel caruia, la final de zi, ii spui zambind: “Nu am gresit cand m-am lasat pe mana ta”.

Anul Sarpelui de Apa

Standard

Sarpele de Apa ne rascoleste trecutul, scoate la suprafata amintiri greu de digerat. Avem nevoie mai mult de oricand sa taiem legaturile energetice care ne sorb de vitalitate, sa ne recuperam bucatile de suflet pierdute, iar asta nu putem face decat prin iertare – Bucata asta, parca a fost scrisa pentru mine. Continuarea este, de asemenea, pertinenta si de luat in seama. Poate fi citita aici.

Zambiti, va rog!

Standard

Recent cineva mi-a zis asa “vreau sa zambesti…si sa radem la bere cand ne vedem”.

Si am zambit…rece, mat si fara tragere de inima.

Mi-au placut vorbele acelea, dar in acelasi timp m-au pus pe ganduri.

As fi vrut sa-i zic “o sa zambesc, dar numai daca o vei face si tu, o sa rad, dar numai dupa ce te voi vedea pe tine razand”, dar am tacut.

M-am gandit la ultima noastra iesire- eu, el, o masa, doua beri, multa lume in jur si o incercare esuata de a lasa impresia ca totul e bine.  Un zambet chinuit , doua vorbe si o privire care isi dorea doar sa nu se dea de gol.

Mi-am amintit apoi, de prima intalnire. Aceeasi noi, aceleasi beri dar…alt zambet. Deschis, sincer, din inima.

A urmat o intrebare fireasca: cand si cum s-a ajuns aici? Unde ne-am pierdut pofta de-a zambi din inima si cand am inlocuit-o cu ceva fortat, de dragul aparentelor?

Zambetul a fost atuul meu si ma defineste de cand ma stiu. Asa spune lumea. Asa spun si eu.

Zambesc cand intru intr-o incapere, zambesc cand vad un cunoscut, zambesc cand sunt fericita si da, zambesc chiar si atunci cand sufletul imi plange.

Zambind am cucerit oameni si tot zambind, le-am dat peste nas.

Problema se pune insa altfel: cel care imi cere sa zambesc stie sa patrunda dincolo de aparante? Stie el sa faca diferenta intre un zambet din inima si unul chinuit? Intre unul nervos si altul sarcastic?

Poate el sa-si dea seama daca rad  pentru ca sunt fericita sau zambesc pentru a masca dureri, frustrari sau nervi acumulati?

Ar putea el sa se uite la mine si sa-mi spuna “ asta nu e zambetul tau. nu e zambetul pe care il stiu eu”?

Probabil ca nu. In 24 de ani de zambete, putini au fost cei care au folosit aceste cuvinte, iar asta trebuie sa insemne ceva :).

Si totusi, nu pot sa nu ma intreb:

Tie, cel ce imi cere sa zambesc, iti este suficient un zambet, pentru a crede ca mi-e bine?

Sau poate il cauti pentru tine, pentru a-ti fi bine…?

 “Vreau sa zambesti”-imi spui. Asa sa fie.

“..sa radem cand iesim la bere”.

Voi rade si iti voi zambi, chiar daca poate, in ziua aceea, pana si mie n-o sa-mi mai arda de zambit :).

Analogia sentimentelor

Standard

Vorbeam zilele trecute cu o prietena despre relatii, despre cat de mult s-au schimbat perceptiile de-a lungul timpului.

 Mi-a aduc aminte de perioada liceului. Cat de simplu era atunci sa incepi o relatie. Era suficient sa-ti placa un tip, sa aveti cateva hobbyuri in comun, iar restul venea de la sine. Sentimentele si senzatiile de “fluturasi in stomac” isi faceau loc cat ai zice peste, iar noi le dadeam curs. Ne lasam dusi de val, iar ganduri ca “nu trebuie sa ma implic”; “sigur vrea sa-si bata joc de mine”nu-si aveau nici locul, nici rostul.

 Urmand firul acesta simplu, nu pot sa nu ma intreb ce s-a schimbat acum. De ce ne este atat de greu sa acceptam pe cineva in viata noastra? De ce preferam sa parem intangibili si reci, in loc sa aratam ceea ce simtim? Cand am ajuns sa ne ascundem in spatele atator masti?

 De ce cantarim atatea in balanta inainte de-a lasa pe cineva sa ne cunoasca ? De ce cladim mereu  ziduri imposibil de escaladat? De ce refuzam sa-i ajutam pe cei care vor sa le doboare chiar si atunci cand ne arata ca-si doresc acest lucru din tot sufletul?

 Nici unul dintre noi nu vrea sa fie ranit, toti  vrem sa fim iubiti.  Insa cum sa avem parte de ceea ce ne dorim, daca nu lasam pe nimeni sa ne invadeze , mintea, sufletul, lumea…

 De ce ne place sa afisam o detasare capabila sa pacaleasca si cel mai aprig cititor de suflete? De ce asteptam mereu ca cel de langa noi sa faca totul? De ce credem ca totul ni se cuvine si nu apreciem ceea ce ni se ofera?

 De ce dam cu piciorul sansei de-a repara ce am stricat?

  Ne lipseste curajul de-a actiona. Am uitat sa luptam pentru ceea ce ne dorim. Ne-am pierdut taria si rabdarea de-a astepta ca lucrurile sa ia intorsatura  visata.

 Alegem mereu calea cea mai simpla . Preferam sa fugim la primele semne care nu ne sunt pe plac. Lasam orgoliul sa actioneze in locul nostru . Zambim chiar daca sufeltul ne plange. Plecam , chiar daca vrem sa stam.

  Culegem amintiri si semanam regrete…..