Tag Archives: trecut

Ieri, azi, maine si oricand

Standard

picture103-1024x600Deunazi, m-am surprins gandindu-ma la „ieri”, „azi” si „maine”. M-am privit in oglinda si m-am vazut schimbata. Aceeasi eu, dar parca totusi alta. Aceleasi ganduri, dar indreptate in viitor.

Viitorul altfel: Un univers al nostru in care libertatea fiecaruia este pastrata si impartita-n doi.

M-am gandit apoi la el, cealalta fiinta din poveste. La ce-am avut si ce avem si am stiut: „i wouldn’t have it any other way”. Nu as schimba nici o-ntamplare in doi. Nu m-as vedea in nicio alta poveste decat cea de acum, cu nimeni altcineva in afara de el. Nu as fabula asupra unui viitor in care eu si el n-am exista. Nu m-as lasa din a-l iubi nici daca viata mea ar depinde de asta”.

Am incercat apoi sa-mi amintesc de mine inaintea lui. De povestile traite atunci si filmul meu s-a rupt. Uimita, am constat ca tot ce-a fost…. a disparut. Imi amintesc de fete, dar am uitat momente. Toate ranile pe care le purtam s-au dizolvat. Locul le-a fost luat de tot ce-nseamna eu si el. Amprenta lui o port mereu cu mine. Gandul la „ieri” nu-mi zboara mai departe de anul nostru impreuna. De parca inainate nu a existat nimic. De parca eu am aparut atunci. Cum am ajuns aici? Nu stiu. Ce va fi maine? N-am habar. Relatia noastra am trait-o intr-un continuu azi. Iar astazi, stiu ca nu as renunta la noi pentru nimic in lume. Ca imi pot inchipui un „azi” trait la fel si peste un an si peste cinci.

De parca am fi intr-o bucla atemporala, care ne stie inceputul, dar nu ne dezvaluie finalul. O ecuatie complexa, cu o necunoscuta, pe care nu vreau sa o dezleg. De care vreau sa ma bucur asa cum e. Care as vrea sa nu-si afle niciodata sfarsitul.

Incursiune in cunoscut

Standard

Time-and-railwayAstazi mi-am facut bagajele si am pornit la drum. In cale mi-a iesit o tanara speriata, usor confuza si nesigura. Era mai mica decat mine cu aproape doi ani.  Se intreba ce trebuie sa faca. Sa porneasca la drum? Sa dea inapoi? I-am zambit si i-am spus: “Curaj. Mergi inainte. O sa te schimbe si n-o sa regreti. Fii tare”.  Langa ea statea un tip, impunator. Ma privea iscoditor, stiind exact ce se intampla. L-am tras deoparte si i-am spus “Fii bun cu ea. Stii bine unde o sa se ajunga”. “Fii fara grija”, mi-a raspuns, “stii ca esti in siguranta. Du-te acum, calatoria ta abia a inceput”. Am dat din cap in semn de incuviintare si am plecat din nou la drum.

M-am intalnit cu o fata la vreo 24 de ani. Plangea si repeta intr-una “o sa se intoarca. Sunt sigura. Era perfect pentru mine”. I-am sters lacrimile si i-am raspuns “nu, nu era pentru tine. N-o sa se intoarca si nici nu aveai nevoie sa o faca. Peste trei ani o sa privesti lucrurile altfel si o sa intelegi exact de cine aveai nevoie si de cine nu”. “De unde stii?”, m-a intrebat contrariata. “ Nu am timp sa iti explic. Ai incredere in mine. Hai, aduna-te si priveste inainte. Someone better is out there. Te asteapta..”Inainte sa mai apuce sa zica ceva, am pornit catre urmatoarea destinatie.

Am dat nas in nas cu o pustoaica tanara, abia iesita de pe bancile liceului. Era stresata si se temea. De ea, de lume, de ceea ce urma. Langa ea un pusti de-o seama. O tinea de mana si incerca sa o linisteasca, schitand planuri de viitor “o sa vezi ca o sa fie bine. O sa intri la facultate, iar in anul 2 o sa ne mutam impreuna. Cand o sa terminam cu scoala, o sa ne casatorim.” “N-ai de unde sa stii”, i-a spus “daca nu o sa fie asa?”, a adaugat. M-am apropiat de ea si am linistit-o“asculta-l, are dreptate. O sa intri la facultatea dorita. O sa o termini si o sa ajungi sa lucrezi acolo unde vrei”. “Si el? O sa mai fim impreuna? O sa fie asa cum vorbim acum?”, m-a intrebat plina de speranta, privindu-ma cu ochi mari, de copila inocenta. Am tacut pret de cateva secund si am raspuns “Nu iti mai pune atatea intrebari.  Traieste clipa. Esti tanara”, dupa care m-am departat, nevrand sa ii spulber visele.

Am ajuns apoi pe strazile copilariei mele. In fata mea, o pustoaica de 12 ani. Langa ea, pe o bordura, un pusti cu vreo 5 ani mai mare. Intre ei, o chitara. Se sorbeau din priviri si fredonau “noapte la mare, noapte la mare, buzele tale au gust de sare..” M-au observat si s-au oprit.  Copila a venit la mine si mi-a soptit “e prietenul meu si il iubesc. Nu e altul ca el.” “Mai discutam peste 15 ani” , i-am spus amuzata si am plecat.

Din spatele unei porti mi-a iesit in cale o fetita slaba, tunsa scurt, cu ochi mari si zambet larg. Cu pasi vioi s-a indreptat spre mine. Avea in spate un ghiozdan mai mare decat ea. M-a privit si s-a prezentat “ma cheama Cristina. Azi e prima zi de scoala. Am sase ani si abia astept sa ma fac om mare. Tu cine esti?”

“Ma cheama Cristina si sunt om mare. Grabeste-te incet. Exista un timp pentru toate”.

Clipa, actiunile si intrebarile

Standard

 De ce intr-o fractiune de secunda, din pura intamplare, alegem  sa redeschidem un capitol ingropat de multa vreme?

…Poate pentru ca asa a fost sa fie..

Si totusi….

Ce garantii avem ca aceleasi lucruri care ne-au despartit odata, nu ne vor veni de hac si a doua oara?

Scepticii sustin ca soarta unei relatii reinodate atarna de un fir de ata.

Pesimistii sunt de parere ca nici cea mai mare stradanie nu poate suda rupturile din trecut.

Iar optimistii..ehee, optimistii afirma sus si tare ca dragostea e cheia tuturor problemelor. Ca daca cei doi s-au iubit, restul vine de la sine.

Ei , dar ce ramane de facut cand o relatie a fost intrerupta inainte ca  iubirea sa-si intre in drepturi?

Ce sanse are atunci o a doua incercare? Pe ce fundamente se bazeaza ?

Este  oare atractia mocnita suficient de puternica pentru a asigura o reusita?

Dar cu  “sechelele” acumulate prima oara cum ne luptam? Cum le indepartam? Cum ne asiguram ca nu ne vor umbri  gandurile, sentimentele, reusitele…?

De ce in cele mai delicate momente, alegem sa ne ghidam dupa acel “Carpe Diem”? De ce ne place sa alergam in cercuri  inchise, vicioase?

Oare chiar atat de masochisti sau slabi sa fim?

Tind sa cred ca da.

Ce faci cand trecutul bate la usa?

Standard

Te arunci in valtoarea sentimenetelor? Cedezi primului impuls si implicit lui, sperand ca actiunile tale nu o sa aiba repercusiuni? Sau iti mentii verticalitatea, luciditatea si ii inchizi usa in nas, intr-un mod mai mult sau mai putin diplomat?

Bineinteles ca , la prima vedere, raspunsul ar fi “Evident ca nu ma intorc din drum! Ce-a fost a fost, acum nu mai  este….”Dar ce te faci cand EL continua sa aibe asupra ta o influenta aparte, care NU tine cont de vointa ta si pe care NU ti-o poti explica? Stii ca de iubit nu-l iubesti, esti constienta ca ti-e mai bine fara el si totusi iti dai seama ca nu poti sta departe de el…si aparent nici el de tine…Asta cu atat mai mult cu cat e tot timpul sub nasul tau, pentru ca, LA DRACU’ sunteti colegi de munca, de clasa sau vecini de bloc.

Ei bine, in cazul asta,  lucrurile se complica. “Si da-i si da-i si lupta si clopoteii…imi tiuie urechile”, caci DA, in astfel de situatii, abia acum incep dilemele si problemele existentiale:  Acum ce mai vrea de la mine? De ce nu ma lasa in pace si de ce  ii fac si eu jocul? Daca ne intalnim cum o sa fie, dar mai ales  ce o sa se intample dupa aceea? Cum o sa se comporte? O sa fie OK sau se va face ca ploua? Si mai ales, ce fac eu dupa aceea ( ca lui oricum nu-i pasa sau ii pasa prea putin)? Cum o scot la capat daca ma apuca din nou dragul de el? E ca-n bancul cu gaina…”daca fug zice ca sunt proasta, daca stau zice ca sunt curva..asa.. mai bine ma impiedic..”

Si te-mpiedici..o data, de doua ori, de noua ori, dupa care iti dai seama ca ai ajuns DIN NOU la punctul MORT. Impreuna nu puteti fii pentru ca, deh, sunteti vulcanici amandoi si o tineti numai in extreme- astazi va iubiti, maine va luati la misto, poimaine tipati ca nebunii unul la celalalt, iar la sfarsitul saptamanii va ignorati…ca dupa aceea sa o luati de la capat. Mai in gluma mai in serios, te gandesti ca poate ar trebui sa renunti… vorba aceea “glumeste in iubire, dar nu iubi in gluma, caci cel ce te iubeste, glumind te paraseste”. Si-l parasesti, te paraseste sau ca si-n TRECUT, va parasiti reciproc, lasand totul in aer, astfel incat sa ramana totusi o portita deschisa, ca vorba aceea, nu se stie cand va mai apuca. Si, cum la voi e “rau cu rau, dar mai rau fara rau”, mai devreme sau mai tarziu va mananca din nou si evident ca “nescarpinati” NU va lasati.

So you STUMBLE AND FALL AGAIN. Si-ti vine sa-ti iei campii sau sa-i crapi capul, pentru ca deja stii ca toate drumurile duc la EL, chiar si atunci cand NU mai vrei. Ai obosit si ai vrea sa spui STOP, dar cu toate acestea esti constienta ca ai o sensibilitate fata de EL. Esti dezamagita de tine si cu siguranta si de el. Insa in cele din urma, iti dai seama ca de fapt, EL merita tot RESPECTUL,  pentru ca face ce face si tot la el te intoarce, iar  asta…. fara nici un efort. Si-atunci ai vrea sa zidesti usa aceea….poate asa…TRECUTUL nu se mai transforma in PREZENT si VIITOR.

P.S: Textul a fost scris acum cateva luni si postat in alta parte, insa fair e sa apara si aici :).